Mofturi de politehnist
[Guest post de Mihai Todor, al doilea într-o săptămână! Mă răsfeți, meștere!]
Dupa o masa de pranz copioasa, cum mai aveam vreo ora pana sa fiu nevoit sa ajung pe plantatie la servici, m-am decis sa ma plimb prin campusul Politehnicii, ca sa simt iar cum absorb din radiatiile stiintelor exacte, devenind mai eficient si binedispus pentru o noua zi de munca.
Ajuns acolo, mi-am dat seama ca e perioada in care incepe sesiunea si o sumedenie de studente studenti misunau energic in jurul meu. Ma simteam cam batran, dar am refuzat sa las asta sa ma indispuna, asa ca m-am asezat pe o banca si am inceput sa rasfoiesc un nou capitol din Dune (pe Kindle, n. Robin).
Desi speram sa zac la soare, absorbit de continutul paginilor, toata concentratia mi-a fost spulberata de niste studenti care tocmai iesisera de la un examen de fizica. Unul din ei a fost dat pe usa afara de dom’ profesor (ceva nazist care l-a prins copiind). Tremura ca o vergea si era rosu la fata, blestemandu-l pe Newton cu mecanica aia a lui cu tot. Pesemne, dupa flacarile care le scotea pe ochi, a fost prima sa tentativa de frauda si, precum un vitel proaspat intarcat, era pierdut in spatiu. Nu putea intelege de ce colegii sai au reusit sa copieze cu brio si el nu. Au urmat o serie de sfaturi de la veteranii prezenti langa el:
– Lasa ma, ca nu te exmatriculeaza. Asa am patit si eu anu’ trecut si m-a trecut in toamna.
– Nu te du sa vorbesti cu el, ca se va infuria si mai tare.
– Ce o fost in capul tau sa incerci sa copiezi?
– Comunistu’ dracu’, ce o avut cu tine? Eu am copiat fara probleme…
Domnu’ student raspunde cu jumate de gura:
– Dar nici macar nu am apucat sa ma uit peste copiute. Erau doar acolo, in banca…
Carcotasul din mine nu s-a putut abtine sa nu-i intrebe despre care prof e vorba:
– Puscas
– (Nu auzisem de el) Da, am auzit ca e a’dracu’ (surazand meschin si amintindu-mi de cele 5 dati in care m-am prezentat sa dau Fizica 2 de-a lungul anilor, pana cand am reusit sa-l dovedesc pe nemernic) (Și tu, Brutus? Și io am luat fizica în anul patru, dar nu pe motiv că n-am știut, ci pe motiv că proful – un babalâc senil – mi-a dat trei la examen în mod nejustificat, fiindcă am scris o formulă foarte lungă direct din cap, fără să-i spun și lui ce-i acolo, deși el așa o predase, lucru care m-a determinat să aștept să iasă la pensie ca să-l dau din nou, cu un alt profesor unde am luat opt de pe azi pe azi, fără să repet nimic, n. Robin)
Am plecat mahnit de acolo, amintindu-mi ca fix asa ma simteam si eu prima data cand am copiat prin generala liceu si am fost prins. Amatori, imi zic in sine si ma indrept catre munca, la pas lenes, ca ultimu’ repetent.
Pe aleea impadurita, de la iesirea din campus, ma acosteaza niste studenti, care detineau, in amiaza mare, cateva sticle semi-pline de bere la PET de 2L. Imi cer „1 Leu ca sa bea vodka”. Ii ignor. Pesemne ii dadu’ si pe astia afara de la examen ceva nazist prof. Si uite asa s-au dus dracu’ sperantele mele de a mai surprinde pe acolo o conversatie fascinanta despre teoremele lui Riemann sau Dirac (Ți-ai găsit! Dacă vrei să auzi discuții tehnice, singurul loc unde garantez că poți auzi discuții libere pe teme de examinare este campusul Universității din Petroșani, mai ales când îi prinzi plecând de la examene pe tocilarii de la automatică sau calculatoare, n. Robin)…
Acum m-am intors la “the River Place”, cladirea in care lucrez, salutandu-l, in trecere, pe domnu’ porumbel, care, intre timp, a dobandit o forma aproape ovala, oarecum similara elipselor lui Kepler (Este că nimic nu se pierde și că totul se transformă?, n. Robin)… M-am asezat la birou si, precum acei studenti iesiti de la examene, n-am chef decat de pierdut vremea. Dracu’ mai calca prin Poli (Eh, facem pariu?, n. Robin).
Ahahah, ce-am mai râs – numa’ sor’mea mai citea Dune! Restul oamenilor sar direct la film.
Io am jucat direct jocul. =))
Da bre, stiu ca ai luat si matale jocul de la Ghinda, ca doar era obsedat de el. Probabil i-a bagat careva (nu zicem cine) cartile pe gat…
PS: Da, chiar intentionam sa scriu ca lecturam pe Kindle, dar no, am zis sa fiu mai modest 😛
Legat de fizica, ce sa mai zic…
In liceuPe vremuri mergeam la olimpiada judeteana si era pasiunea mea. In facultate am dat de niste cretini, da’ nu mai vreau sa intru in detalii…Permite-mi sa ma indoiesc ca la Universitatea din Petrosani as avea parte de conversatii ceva mai savante. Au mai murit din mosii care ti-au predat tie pe vremuri si nu prea a avut cine sa-i inlocuiasca…
Da, ai dreptate, probabil voi mai calca prin Poli cat de curand, ca o sa mai am nevoie de varii acte, cand o sa o tulesc din tara…
Nu cred că l-am luat de la Ghindă. Eu îl aveam da la Robert.
Care ghici de unde a făcut rost de el =))
Ba nu, îl am de la Codruț, un amic de-al lui Roly. El îl avea pe 286.
Ma bucur ca ti-a placut! 🙂
Legat de Dune, eu am vazut cateva fragmente ale unei ecranizari, mai demult, pe vremea cand inca ma mai uitam la TV. Parea slabut filmul, dar m-a fascinat ideea si da, am auzit de aceasta carte de la faimosul joc 🙂 Oricum, dupa primele pagini m-a captivat iremediabil si mi-am propus sa citesc toate cartile aparute 🙂
Scuze, dar nu mi se pare in regula sa-l injuri pe prof ca nu te-a lasat sa copiezi. Poate doar ca e atat de comod incat la examen cere raspunsuri standard pe care nu poti decat sa:
a) le memorezi ca boul;
b) le copiezi;
Si da, recunosc ca mi se pare mai grav a) decat b). Pentru ca in primul caz nu faci altceva decat sa-ti bati joc de creierul si de timpul propriu.
Dar din experienta proprie… intotdeauna cei mai injurati profi erau cei care chiar trageau sa scoata ingineri din studenti. Si profii „faini” erau aia care nu-si predau materia, vorbeau de familie, catel si purcel la cursuri, iar la examen dadeau nota pe cat de frumos ai scris un rezumat a vreo 5 pagini din cartea lui.
Drace, ce faine erau examenele fara teorie si eventual si cu cartile pe banca. Pentru ca alea chiar testau gandirea studentilor.
Amintire:
Examen anul II, semestrul II. Pentru ca Ana trebuie sa scrie frumos, sa deseneze nu stiu cate scheme, sa explice totul detaliat, cu grafice oriunde e posibil, ce anume a folosit in rezolvarea unei probleme si de ce, logic ca a ramas ultima pentru a nu stiu cata oara. Profu’ care o stia de fata serioasa a lasat-o. Sa scrie, scrie, scrie, scrie, scrie… pana s-a plictisit si s-a apucat sa corecteze lucrarile celorlalti din serie. A terminat de corectat, Ana nu terminase de scris. I-a chemat inapoi in sala sa le spuna rezultatele, Ana tot scria, scria, scria… A dat rezultatele, unii au sarit cu nemultumiri, i-a luat pe rand. Utimul la rand dintre nemultumiti era un student care s-a trezit picat pentru ca ii falsificase semnatura profului – omu’ ne semnase lucrarile la inceput. Studentul respectiv daduse un set de servite pe care imitase el semnatura profului (lasand la o parte falsul ma intreb ce-o fi fost in creierul lui, pentru ca subiectele erau totusi un pic mai „non-standard”). Si s-a certat vreo jumatate de ora cu profu’ ca sa-l treaca (timp in care Ana continua sa dea examen). Profu’ de obicei foarte calm, pana la urma i-a zis ca daca nu-l lasa in pace si nu accepta ca a picat si trebuie sa dea iar in toamna o sa-i faca referat si o sa zboare. O inteles studentu’? Da, doar ca a avut un „time delay” de vreo zece minute in care a continuat sa-i ceara profului sa-l treaca. Probabil ca l-a si injurat de zor dupa ce a iesit din sala (asta nu mai stiu).
„Drace, ce faine erau examenele fara teorie si eventual si cu cartile pe banca. Pentru ca alea chiar testau gandirea studentilor.” – Pai normal! Doar ca, din pacate astfel de examene:
– aduc multe injuraturi si dureri de cap respectivilor profesori;
– necesita ceva mai multa munca din partea profesorilor pentru a compune subiectele si pentru a le corecta. Nu-i asa ca-i mai usor sa stai cu propriul curs in brate si sa verifici cat % din lucrarea de pe birou se potriveste cu respectivul curs, iar restul sa tai cu rosu?
Apropo, cum a decurs corectarea lucrarii tale la respectivul examen? 😀
Pai dupa ce a iesit studentu’ respectiv din sala profu’ n-a mai avut rabdare si m-a chemat cu lucrarea desi nu terminasem. Asa ca m-a pus sa-i povestesc ce nu apucasem sa scriu. Chestie care probabil a fost foarte comica, pentru ca m-a intrebat la un moment dat „siii… ce descrie varful vectorului?” iar eu i-am raspuns „pai vine asa…” si am inceput sa rotesc aripa in aer. La care profu’ 😐 😕 😯 🙄 si imi spune „… descrie un cerc… ” Iar eu 😳 „aaa, da…” 😳 Dupa aia a trecut prin ce scrisem deja, cu mici observatii colo si colo, s-a apucat sa calculeze media cu tot cu laboratoare si seminarii, a iesit peste 9.5, carnetu’ si bye-bye (a avut bunul simt sa nu-mi spuna ca de-abia asteapta sa ajunga acasa 😆 )
Deh, probabil il astepta sotioara acasa sa-l ia la rost ca iar sta la povesti cu studentele 😛
Cârcotaș la maxim, ca de obicei. =))
Musai! 🙂
=)) Nu pot să cred. Asta da fază de cacao la examen!
Mersi, mersi ca razi de mine ca nu stiu sa ma exprim 🙁 In veci nu mi-ar fi venit in cap cuvantul cerc. Pur si simplu am vizualizat imaginile alea si am incercat sa ii arat prin gesturi.
🙁 Eu râdeam de prof…
Mmm… de prof nu prea e de ras. Omul chiar si-a facut datoria. Si-a tinut toate cursurile, atat pe primul cat si pe al doilea semestru, chiar daca sala in care faceam cursul ala era una din alea cu trei pereti in afara din care doi cu geamuri – da-ti seama ca era groaznic sa stai acolo iarna. Eu is mai somaleza de fel si vedeam cum imi flutura vantul hainele pe mine. Uneori aveam dileme de genul: manusi ca mor de frig sau notite, ca totusi nu pot sa retin tot; stau ca na, omul totusi explica fain sau imi bag picioarele in el de curs ca turbez de frig? Si undeva in semestrul intai omul a avut ceva probleme de sanatate. Da’ tot a venit la curs la mai putin de o saptamana dupa ce a fost operat. A tinut cursul de pe scaun, dar altfel… ca de obicei.
Am înțeles. Păi în acest caz îmi cer scuze, întrebând totodată și cum îl cheamă pe profesor, dacă nu e prea mare baiul.
Sistemul ăsta de testare a inginerilor (cu cărțile pe masă?) unde a fost inventat?
Ideea e ca oricum nu gasesti acolo exact ce trebuie sa scrii in lucrare. E ca si cum ai avea de facut un program si ti se pune la dispozitie documentatia pentru bibliotecile pe care le folosesti.
Știu, fiindcă și la Petroșani a ajuns să se practice la unele materii. Și dacă n-ai citit cartea, din cuprins nu prea poți să închegi subiectele, că de obicei subiectele care se dau sunt de finețe. Din ce știu eu, sistemul a fost adus din Germania sau, cel puțin, la Petroșani a venit pe filieră germană, dar nu sunt sigur. Se prea poate să fi fost și Polonia sau Cehia.
În țările în care meseria de profesor se ia mai în serios, probabil… Acolo unde universitățile se laudă cu prestigiul de a se afla printre primele 500 din lume…
Să fim sinceri. România n-are o tradiție a educației. Alții făceau universități și școli și alte cele, iar noi ne băteam cu turci, rușii, pecenegii, moșnegii, ungurii, tătarii, vizigoții, ostrogoții și alte *oții. Așa ne-a lăsat Dumnezeu pe pământ.
Ș’asta-i adevărat, da’ no, nu mi se pare o scuză, din moment ce nu ne mai războim cu nimeni de cel puțin o generație în coace…
Ba da, ne războim cu trecutul nostru!
Da, nici mie nu mi se pare în regulă. Mihai, nu cumva bătrânul tău a fost profesor, dacă nu înșel?
Da, a fost prof’. Și ce dacă?
Ah, nu, doar întrebam… =))
Vasilescu. Din cate am inteles nu se mai fac acum materiile respective tot cu el ci cu profa cu care am facut seminariile si laboratoarele. Care si ea a incercat sa faca in asa fel incat sa invete lumea ceva, dar na… era posesoarea unei mutrite mai de copil si parea cu vreo 10-15 ani mai tanara. Si a fost luata ca atare… cu hei, gagica de catre baieti. And unfortunately she was too much of a lady to ever tell them anything nasty.
Am înțeles, acum. Sărumâna.
Bine că ești tu șmecher și aduni peste 20 de comentarii. Hait!
Dapăi no, jumate’s ale mele =)) =)) =))
Mai contribui și eu cu câteva. =))
Este, este. 😀
Frumos scris. Felicitari!
Mersi dom’ Poetu 🙂 Ce mai faci mestere?