Nepăsarea românilor

[Guest post de Mihai Todor]

Eu lucrez intr-unul din birourile unei cladiri de 5 etaje, cu pereti de sticla, amplasata pe malul Dambovitei, intr-o zona industriala, denumita de raposatu’, Semanatoarea (probabil aici isi cultiva panselutele in tinereti).

Cum avem o asa priveliste “mirifica” inspre balta jegoasa raul Dambovita, putem vedea zilnic, prin geamurile mari, multe exemplare de porumbei brazdand smog-ul aerul in zbor. Din pacate, ocazional, cate unul dintre acesti porumbei are nesansa de a isi pierde viata, murind sufocat de mizeria din aer si din apa din cauze pur naturale.

Ei bine, acum vreo doua saptamani, mi-a fost dat sa vad un astfel de porumbel, zacand intins pe spate, incalzindu-se la soarele primaverii, precum o reptila iesita din hibernare, undeva in apropierea coltului cladirii, in mijlocul unei alei frecvent strabatute atat de pietoni cat si de masini. De altfel, pe acolo defileaza frecvent si vreo 5 – 6 “paznici” care se ocupa de intretinerea ordinii prin respectiva zona. Pentru a sustine afirmatiile anterioare, am sa fac indiscretia de a mentiona ca o foita de tigare este groasa in comparatie cu trupul defunctului domn porumbel in momentul de fata.

Pentru a inlesni treaba curiosilor, am sa adresez eu cateva dintre intrebarile de rigoare:

  • Oare domnii paznici, in timp ce isi curatau, seara, de pe talpa pantofilor luciosi de curatenie, bucatele din trupul porumbelului, nu s-au gandit totusi sa roage o femeie de serviciu sa il mute mai la margine, ca macar sa nu mai derapeze rotile masinilor pe el?
  • Nici unul din zecile de caini care frecventeaza zona nu s-a simtit sa isi faca datoria si, in acelasi timp, sa isi umple stomacul. Sa inteleg ca nepasarea e molipsitoare, precum boala vacii nebune?

Note personale de-ale lui Robintel:

  • La Cluj nu s-ar întâmpla așa ceva. Pentru că lucrez într-o clădire de birouri cu nouă etaje, la etajul patru unde avem și balcoane, sunt sigur de asta.
  • În caz că nu observă cei de la mentenanța clădirii sau în cazul în care se fac că nu observă, îi dai un mail la secretară care, mai departe, le dă mail celor de la mentenanța clădirii să vină și să remedieze.
  • Dar nu e cazul, întrucât clădirea este curățată corespunzător în fiecare seară.
  • Ideea este că stăm unde stăm la muncă întrucât compania are niște standarde de confort al locului de muncă, standarde care trebuiesc respectate fără excepție. Aia înseamnă că nu este voie cu cadavre pe jos, mucegai, șobolani și alte de-astea. Cred că orice companie decentă are grijă să nu-i moară angajații de holeră, ciumă sau dizenterie.

3 Comentarii

  1. Ana 25 mai 2011 la 18:13 - Raspunde

    🙁
    Saracul porumbel! 🙁

  2. Mihai Todor 25 mai 2011 la 18:21 - Raspunde

    Deci matale zici sa ii dau un mail secretarei? =)) =)) =)) Hai ca m-ai facut sa rad. Chiar incep sa ma gandesc la o posibila formulare a respectivului mail:

    Buna ziua,

    Doresc sa va aduc la cunostinta faptul ca, la marginea cladirii in care imi desfasor activitatea, zace de cateva saptamani cadavrul unui porumbel. In decursul acestei perioade de timp, aplatizarea trupului sau s-a accentuat considerabil. Va rog sa luati masurile de rigoare.

    Multumesc,
    Mihai Todor

    Ar trebui sa mentionez faptul ca le-a luat cateva saptamani sa remedieze faptul ca noi muream de cald in noul birou iarna aceasta? Pur si simplu nu erau capabili sa opreasca sistemul central de incalzire, acesta fiind inutil, datorita numarului considerabil de PC-uri care produc o cantitate excesiva de caldura. Probabil au asteptat sa vina un specialist autorizat din strainatate, ca sa il regleze…

    • Robin Molnar 25 mai 2011 la 21:49 - Raspunde

      Da, mi se pare normal să dai mail când semnalezi o neregulă.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.