[Guest post de Mihai Todor]

Eu lucrez intr-unul din birourile unei cladiri de 5 etaje, cu pereti de sticla, amplasata pe malul Dambovitei, intr-o zona industriala, denumita de raposatu’, Semanatoarea (probabil aici isi cultiva panselutele in tinereti).

Cum avem o asa priveliste „mirifica” inspre balta jegoasa raul Dambovita, putem vedea zilnic, prin geamurile mari, multe exemplare de porumbei brazdand smog-ul aerul in zbor. Din pacate, ocazional, cate unul dintre acesti porumbei are nesansa de a isi pierde viata, murind sufocat de mizeria din aer si din apa din cauze pur naturale.

Ei bine, acum vreo doua saptamani, mi-a fost dat sa vad un astfel de porumbel, zacand intins pe spate, incalzindu-se la soarele primaverii, precum o reptila iesita din hibernare, undeva in apropierea coltului cladirii, in mijlocul unei alei frecvent strabatute atat de pietoni cat si de masini. De altfel, pe acolo defileaza frecvent si vreo 5 – 6 „paznici” care se ocupa de intretinerea ordinii prin respectiva zona. Pentru a sustine afirmatiile anterioare, am sa fac indiscretia de a mentiona ca o foita de tigare este groasa in comparatie cu trupul defunctului domn porumbel in momentul de fata.

Pentru a inlesni treaba curiosilor, am sa adresez eu cateva dintre intrebarile de rigoare:

• Oare domnii paznici, in timp ce isi curatau, seara, de pe talpa pantofilor luciosi de curatenie, bucatele din trupul porumbelului, nu s-au gandit totusi sa roage o femeie de serviciu sa il mute mai la margine, ca macar sa nu mai derapeze rotile masinilor pe el?
• Nici unul din zecile de caini care frecventeaza zona nu s-a simtit sa isi faca datoria si, in acelasi timp, sa isi umple stomacul. Sa inteleg ca nepasarea e molipsitoare, precum boala vacii nebune?

Note personale de-ale lui Robintel:

• La Cluj nu s-ar întâmpla așa ceva. Pentru că lucrez într-o clădire de birouri cu nouă etaje, la etajul patru unde avem și balcoane, sunt sigur de asta.
• În caz că nu observă cei de la mentenanța clădirii sau în cazul în care se fac că nu observă, îi dai un mail la secretară care, mai departe, le dă mail celor de la mentenanța clădirii să vină și să remedieze.
• Dar nu e cazul, întrucât clădirea este curățată corespunzător în fiecare seară.
• Ideea este că stăm unde stăm la muncă întrucât compania are niște standarde de confort al locului de muncă, standarde care trebuiesc respectate fără excepție. Aia înseamnă că nu este voie cu cadavre pe jos, mucegai, șobolani și alte de-astea. Cred că orice companie decentă are grijă să nu-i moară angajații de holeră, ciumă sau dizenterie.