La capătul dinspre ură al iubirii,
La intersecția oscilantă dintre iad și rai,
Undeva între gura ta și ce-o mai fi…
O parte din mine a leșinat vizavi.

Mă voi culege de pe jos, ce te-așteptai?,
Doar n-a înflorit încă pomul nemuririi
La capătul dinspre ură al iubirii,
La intersecția oscilantă dintre iad și rai.

O să mă lepăd, deci, de legea firii
Și o să sper în fugă că o să mai stai
Să îmi oferi voluptatea fericirii
Să simt că, totuși, mă vrei și mă ai
La capătul dinspre ură al iubirii,
La intersecția oscilantă dintre iad și rai.