Din ciclul „Dosarele prostiei”, astăzi vom discuta despre „Misterul gigelului de la semafor”, cel care stă la coadă al semafor, la cincizeci de metri în spatele primei mașini și claxonează.
La capătul dinspre ură al iubirii, La intersecția oscilantă dintre iad și rai, Undeva între gura ta și ce-o mai fi… O parte din mine a leșinat vizavi.
Cu degetul încă tremurând îmi scriu pe nisipul umed iubirea Ce mi se scurge prin suflet ca printr-o clepsidră universală, Mi-e atât de plină ființa de nebunia și pasiunea ancestrală Încât ca într-o mare ce înghite țărmul mă împresoară fericirea.
Documente istorice confirmă ceea ce știam de multă vreme.
Articolul de mai jos poate fi preluat si difuzat de cei interesati atat din Romania si Basarabia cat si din diaspora. Mircea Popescu 714-501-5534
Cu inima-n dinți mă târăsc înspre cer Și mă ridic, totuși, prăbușit înspre rai, Printre dinți spumeg ruga să mai stai, Să nu mă lași niciodată să fiu stingher.
Dacă tot vorbeam despre iubire de dimineață, hai să încercăm să facem un top sau, mă rog, o colecție de justificări cretine de pierdut virginitatea.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
