Într-un articol relativ bun, Lucian Croitoru vorbește despre Legea Dării în Plată și spune cam așa:

Suntem pe cale să aprobăm legea dării în plată. Sunt convins că va trece și la Camera Deputaților cu vot de 100 la sută, ca și la Senat. O lege care nu trebuia adoptată în nicio formă, niciodată. Ea reprezintă disprețul maxim față de piață, față de contracte și, nu în ultimul rând, față de oameni și față de viitor, căci nimeni nu va mai crede, de acum încolo, că cineva garantează respectarea contractelor.

Hotnews

Teoretic, omul are dreptate. Practic nu, pentru că:

1. S-a ajuns aici întocmai pentru că multe bănci, folosind clauze abuzive, nu au respectat contractele. Despre ce vorbim aici? Legea dării în plată va forța băncile să se ferească de a-și aduce clienții în situația de a nu-și mai putea plăti ratele.
2. „Nimeni nu va mai crede că cineva garantează respectarea contractelor.”. Probleme pe care băncile le au acum vin fix de aici: clienții nu au încredere în contractele semnate cu băncile, iar băncile cred că și clienții sunt la fel de șireți ca ele.

Nu s-ar fi ajuns aici dacă am fi avut o lege a falimentului personal, lege pe care băncile s-au străduit, cu mult succes, să o zădărnicească. Astfel: doar companiile pot să falimenteze, nu și oamenii. Da, nu este logic, dar ce este logic în acțiunea băncilor, altceva decât fuga după profit?

3. „Ea reprezintă disprețul maxim față de piață”. Nu, ea reprezintă o formă de a proteja cetățenii de abuzurile pieței. Cum, altfel, credeți că s-a ajuns ca un apartament la Cluj să fie la fel de scump precum unul din Viena? Ah, e nașpa că vi se ia jucăria? De ce n-ați făcut o piață care să fie bună pentru oameni? O piață bună pentru oameni este o piață bună pentru bănci. Ce anume este atât de abstract încât băncile să nu priceapă?

Sunt un client bun, am datorii, le plătesc la timp, de ani de zile. Dar chiar și eu simt abuzurile pieței:

A. Avem dobânzi mari pentru că băncile trebuie să-și susțină alte operațiuni, respectiv să plătească pentru creditele neperformante. De ce eu, din banii mei, trebuie să plătesc pentru asta? Că nu eu le-am dat bani acelora care nu au putut să plătească, ci o bancă cu care eu, dealtfel, s-ar putea să nu am nicio legătură.
B. Avem pachete de legi lipsă, pentru că băncile s-au opus:

• Nu avem o lege a falimentului personal;
• nu avem o lege a istoricului bancare pentru fiecare client;
• nu avem o lege a responsabilității bancare;
• nu avem o lege a transparenței bancare în materia creditelor neperformante;
• nu avem o lege a serviciilor bancare intracomunitare: fiind cetățeni europeni, ar trebui să avem dreptul de a lucra cu orice bancă din UE, inclusiv să luăm credite de la alte bănci din țări UE, la dobânzi mult mai mici decât în România, dar băncile s-au opus și au zădărnicit legea asta!;
• nu avem nimic propice mileniului al treilea. Mulțumim Asociația Română a Băncilor!, tocmai va veni data scadenței.

Cu această ocazie, aș vrea să-i rog pe bancheri să ia legătura cu societatea civilă pentru negocierea unor pachete de legi pentru legile care ne lipsesc. Sunt sigur că, făcute împreună și servite ca un tot unitar, Parlamentul le va vota.

Credeți că băncile vor face asta? Am serioase dubii. Pentru că băncile nu vor să preia nimic din presiunea pieței, și o lasă pe toată pe urmele clienților. Iar aici partea proastă este aceea că bunii clienți plătesc și pentru cei răi, iar băncilor nu le pasă.

Poate se vor responsabiliza, dar nu cred, nu acum, cel puțin nu până le va ajunge cuțitul la os și vor face, și ei, prea puțin și prea târziu.

În băncile României anului 2016 funcționează în continuare aceeași mentalitate care era la CEC-ul anului 1983, iar asta pute de la o poștă.

P.S. Dacă aș fi trăit în SUA, istoricul meu bancar ar fi fost extra și aș fi avut dobânzi de sub 1% pe an. Nu 9,8 ca acum. Or, banii ăștia din diferența de dobândă mi-s luați abuziv, pentru că băncile nu vor să se modernizeze.