Ajutoarele de stat în IT sunt o nedreptate colectivă
Sunt de acord cu ideea stipulată și pe HoțNews.ro, că ajutoarele de stat pentru sectorul IT sunt o nedreptate colectivă. Din mai multe motive.
Primul, precum în articol, ar fi acela că:
Cine sunt beneficiarii ajutorului de stat? IBM, Endava, DB Global Technology (Deutsche Bank), Dell, SCC Services, Telecom Global Services Center si Microsoft – sapte companii internationale. Faptul ca nu sunt romanesti este irelevant. Este relevant faptul ca sunt companii mari sau foarte mari.
Dar mai este ceva. Companiile acestea foarte mari și, în general, cu foarte multe resurse acționează pe aceeași piață cu diverse companii mici și foarte mici, startup-uri și, în timp ce companiile mici se chinuiesc să găsească finanțarea necesară proiectelor revoluționare la care lucrează, companiile mari primesc bani și subvenții de-a gata.
Ceea ce nu este corect, pentru că subminează, pe termen lung, competitivitatea.
Sigur, dacă vroiau să sprijine sectorul IT, o puteau face în mai multe moduri:
- Să organizeze un parc tehnologic la Moțăței, Motru, Pogoanele…
- Să sprijine organizarea parcurilor tehnologice în zone unde este nevoie de așa ceva, dar să nu se țină cont de dimensiunile companiilor.
- Să fie în sincronizare cu noile programe europene și să ajute sau să încurajeze startup-urile.
Așa, uau ce mare treabă au făcut, le-au dat bani celor de la Microsoft, care anul trecut au avut un profit de cinci miliarde de dolari, mai mult decât întregul buget al educației. Sau la Dell, cu un profit de peste cinci sute de milioane de dolari, mai mult decât întreg bugetul pentru educația superioară.
De aceea și spun, decât să risipească banii așa, fără niciun rost, mai bine fac altceva cu ei. Pentru că dacă o companie are nevoie de un ajutor de stat lunar de șase sute de euro pentru un IT-st, prefer ca banii aceea să meargă la educație și sănătate.
În principiu, pentru că nu vrem să otrăvim sectorul IT din România creând o bulă de locuri de muncă nesustenabile și total dependente de buget, pentru că alte industrii au făcut asta deja, și iată ce bine (nu) le-a mers.
Adevăr grăiești maestre 🙂
Chiar nu înțeleg ajutoarele astea, le vad date când e cineva în groapa (sa spunem, ca e cu mare scârț și acolo) dar mai mult, poate la firmele care se înființează, altceva n-as da nici o para chioara, si asa se fac o grămadă de smecherii.
În IT nu este cazul de ajutoare, nici n-ar trebui să se dea, ci piața ar trebui să determine crearea a noi locuri de muncă.
Bulele astea speculative fac rău și au tendința de a lăsa oamenii pe drumuri.
Plus ca sunt bani care au ca scop de a umfla artificial piata locurilor de munca. De ce nu pune nimeni problema asta? Dupa ce angajeaza oamenii, iau banii, ce-o sa faca cu ei? O sa ii tina un an, doi dupa care suturi in cur. Ca oricat de bine ar merge piata de IT din Romania, sa gasesti de lucru la cateva mii de oameni e cam greu.
De ce să-și pună problema așa?, când cei de la Ministerul Muncii, sau cine a venit cu ideea, n-au muncit o zi productivă în viața lor…
Atenție, că afacerile astea sunt ceva mai complicate și alții mai bazați ca noi au fost puși cu botul pe labe din motive similare. Până una, alta, nu avem o saturare de companii mari în România, iar ăștia când vin, creează sute de locuri de muncă, nu 5 – 10, precum startup-urile. De asemenea, expun noii angajați la mult mai multe tehnologii și, de obicei, le oferă resurse de care nu ar beneficia la companii mai mici.
Desigur, există riscul plafonării, când aceste tinere furnicuțe ajung să se mulțumească cu o asemenea poziție relativ bine plătită într-o firmă mare timp de mulți ani…
Ai o părere foarte rea despre start up-uri, bag de seamă.
Nu neapărat. Startup-urile sunt necesare și sunt un incubator bun pentru inovație, dar știi tu vorba aia: greu la deal cu boii mici. Cu alte cuvinte, nu vei scoate pe piață o aplicație care va detrona Facebook având la dispoziție doar o mână de puști care abia au absolvit facultatea. Excepțiile sunt prea rare. E ca și cum i-ai promite unui copil că dacă învață bine la școală și își vede de treabă, va ajunge astronaut când va fi mare.
Pot spune că am fost pe ambele părți ale frontului și aș fi preferat să îmi încep cariera în acest domeniu în cadrul unei firme mari care investește în pregătirea angajaților. Din păcate, asta necesită să le „masăm picioarele” acestor giganți pentru a-i convinge că România este rentabilă.
Și FB a pornit de jos și a găsit un fond de investiții care s-o susțină.
Bre, România nu-i America. Don’t forget that 🙂 Actualmente, în România, o bună parte din studenți cam sunt nevoiți să se angajeze full time pentru a-și permite chiriile și alte cele. Vesticii nu au concepția asta, pentru că părinții lor, de obicei, au suficienți bani să le ofere măcar minimul necesar. Iar concepția de „minim necesar” e destul de diferită față de ceea ce ni s-a oferit nouă…