Despre putere…

[Acest articol nu este despre Emil Boc, dar mă servesc de dumnealui pentru introducere.] Văzând articolul Mălinei, îmi dau seama că unii nu înțeleg anumite aspecte care, simt eu, îl caracterizează pe Emil Boc. Și, întrucât este un fost premier, mă simt liber să vorbesc despre dumnealui, fără riscul de a fi catalogat.

În primul rând, nu cred că Emil Boc a plecat supărat de la conducerea țării. Mă rog, de plecat, a plecat supărat, dar nu din motivele pe care le crede lumea. Emil Boc n-a plecat supărat pentru că a pierdut puterea, un om modest nu suferă de beția iluziei puterii, ci a plecat supărat că nu și-a terminat munca.

Mai mult, în ciuda celor care i se reproșează, cred că este un om cu coloană vertebrală, cel puțin privind prin prisma faptului că, la plecare, n-a aruncat cu rahat, ci s-a comportat galant, într-un mod atipic politicii românești.

Nu, nu e supărat că a fost sacrificat și pus pe post de țap ispășitor, pentru că el însuși a decis că se va sacrifica din punct de vedere politic în fața unora, devenind nepopular și luând frâiele unei țări cu o economie sabotată sistematic de proprii cetățeni și găurită de tunuri politice de tot felul.

Un om curajos are tupeul de a spune că sângele apă nu se face. Un om inteligent are resursa mintală necesară pentru a nu încerca să se impună prin trupul pitic, ci prin ideile mărețe. Un patriot care face ceea ce trebuie nu-și plânge de milă. Mai mult, un patriot adevărat nu-i vede întâi pe cei care se sacrifică, ci pe cei care vor fi salvați. Iar când economia, societatea și clasa politică dă înapoi, un om vertebral va striga: “- Înainte!”.

Îmi pare rău că oamenii nu înțeleg. Fie nu le pasă, fie nu au disponibilitatea emoțională de a încerca să înțeleagă, fie chiar nu au capacitatea intelectuală de a înțelege. În fond, poate majoritatea suntem prea mărunți pentru a înțelege că puterea de dragul puterii este neputință. Poate, ridicați pe un imaginar soclu de putere într-o țară neputincioasă, majoritatea s-ar agăța de putere măcar pentru a uita de neputința zilnică.

Dar puterea nu este ceea ce pare. Putere nu ai atunci când rupi un os, ci când îi întinzi unui om o mână. Putere nu ai atunci când țipi cel mai tare, ci când plângi în public, asumându-ți suferința de moment. Nu, putere nu ai atunci când ești îmbârligat într-un mecanism haotic ce te controlează și pe care trebuie să-l controlezi pentru a nu-l lăsa să te scuipe afară din viața cetății, cum e politica, ci când ai curajul de a te extirpa din rău pentru a sădi altundeva un bine. Nu, putere nu ai când obții voturi, ci când obții aliați ai ideilor tale.

Nu, putere nu ai atunci când conduci gloata pe drum, ci când decizi unde și la ce oră plecați. Nu, putere nu ai atunci când doar deții informația, ci atunci când poți să controlezi și să-ți confirmi faptele din acea informație. Și nu, puterea nu este o paradă de modă cu care să te plimbi țanțoș prin fața meltenilor, nu este mașina pe care o conduci și nici nu este o carte cu care să te fotografiezi pe Facebook, ci este cartea pe care ai citit-o în tihnă!

Putere nu ai când îți posezi femeia, ci când femeia pe care o posezi îți aparține, iar tu îi aparții ei. Putere nu ai atunci când bați cu pumnul în masă, ci când deții masa. Putere nu ai atunci când deții cuțitul și pâinea, ci când știi să faci pâine. Putere nu ai când isteric te încăpățânezi în absurd, cum face Crin A., ci când calm ești ancorat în rațiune.

Iar puterea nu este disponibilitatea de a controla, ci capacitatea de a înțelege.

Sper că se înțelege, deja, că suntem un popor neputincios întocmai prin aceea că nu înțelegem puterea. Suntem prea mărunți în verticalitatea noastră* pentru a o face, și mi-e teamă că noi nu înțelegem puterea cum nici parlamentarii noștri nu înțeleg sărăcia.

Și știți de unde începe totul? Noi ne cerem drepturile. Alții luptă pentru ele. Înțelegeți nuanța?

P.S. Mi-e teamă că la faza asta mă simt singur.

P.P.S. Aș vrea să argumentăm mai puțin despre Boc, fiindcă despre dumnealui am vorbit aici, ci aș vrea să argumentăm mai mult despre putere.

P.P.P.S. Țin mult la acest subiect și mi se pare de interes. Nu voi aproba comentariile pe lângă subiect sau care dezbat meritele lui Boc, întrucât nu acesta este subiectul. Boc a fost folosit doar pentru introducere, fiindcă era cel mai la îndemână.

___

* M-am exprimat elegant.

10 Comentarii

  1. Malina 10 februarie 2012 la 08:27 - Raspunde

    Robin, mai intai,
    trebuia sa scrii “unele nu inteleg anumite aspecte” … ca deh, asa suntem noi femeile, mai proaste … 🙂

    Ce nu ai inteles tu, este ca si io am o parere buna despre Boc, pe plan profesional … n-am ce sa-i reprosez!

    Stiu ca n-a plecat suparat, ca nu e mort el dupa putere, ci poate c-a fost un om care a vrut sa-si faca treaba bine. Dar tradat a fost – si melodia chiar i se potriveste …

    Ce nu mi-a placut mie insa, exact pozitia lui de “tap ispasitor” (asa il vad si il simt eu, ce mama ma-sii, doar nu e Maria Tereza!) si sluga pana la moarte a lui Base! Adica, macar la final, putea sa zica: “Am facut tot ce-am putut eu, Base si tot nu esti multumit, mai du-te dracului! cu manevrele tale …” Ma rog, nici Base nu mai are mult … e pe final si el, desi si pe asta l-am apreciat candva, inainte sa se indrepte spre dictatura …

    Asadar, domnule superblogger, articolul trebuie privit cu umor si indulgenta! Capisci, Robin? 🙂

  2. Malina 10 februarie 2012 la 08:40 - Raspunde

    Vezi tu, am si updatat articolul! 🙂
    Vorba ceea – DE GUSTIBUS ET COLORIBUS NON DISPUTANDUM! 🙂 si mai ales gusturile politice … fiecare cu ale sale … in my humble opinion!

  3. Claudia 10 februarie 2012 la 09:53 - Raspunde

    Robin, nu-ti dau neaparat dreptate in ceea ce il priveste pe dl. Boc (desi e foarte posibil sa ma insel, caci, recunosc, nu mai am rabdare sa “disec” – la figurat – intreaga clasa politica din Romania fiindca mi se pare o masa destul de omogena), insa ai pus perfect punctul pe i in privinta puterii. Numai ca un popor care a trecut prin atatea anormalitati politice (de la dictatura comunista la pseudo-revolutia din ’89 si o tranzitie permanenta, cu jde guverne, unul mai incompetent decat altul) cred ca nu mai are puterea si claritatea de a vedea dincolo de aparente.

    • Robin Molnar 16 februarie 2012 la 08:28 - Raspunde

      Cred că am trecut prin mizerii politice firești, la fel ca orice alt popor european.

  4. Acru 10 februarie 2012 la 16:34 - Raspunde

    Disponibilitatea la sacrificiu e o formă de putere individuală. Ca şi decenţa, consecvenţa şi abilitatea de a rămâne civilizat în faţa unor atacuri abjecte.
    P.S. Tristeţea lui Emil Boc din ultimele două luni n-are nici cea mai vagă legătură cu jocurile politice, nici cu funcţiile în stat ori partid.

    • Robin Molnar 16 februarie 2012 la 08:31 - Raspunde

      Da. Să nu uităm că tatăl dumnealui s-a stins.

  5. joita lucian 10 februarie 2012 la 18:34 - Raspunde

    El a avut intentii bune..pacat ca a fost marioneta lui Basescu…dar a plecat …nesuparat sa zica asa …pt ca daca mai ramanea …clar…nu mai avea nici o sansa in politica…asa poate un primarel pe undeva mai iese!

  6. ami 11 februarie 2012 la 11:32 - Raspunde

    Mda, in acceptiunea asta, puternic a fost si Don Quijote, pacat ca nu l-a inteles nimeni. Puterea, de caracter sau de orice alta natura, nu are nimic de a face cu trasaturile morale ale unui om, in sesnul ca nici nu le presupune nici nu le exclude. La fel, nu e important doar sa crezi ca faci bine si sa muncesti ca un orb, pentru asta, condus de propria ta idee despre bine, pentru ca binele tau s-ar putea sa nu coincida deloc cu binele alora pentru care crezi ca faci bine. In concluzie, oameni puternici in plan social sunt doar cei care au sustinere, fie ca sunt dictatori sau lideri spirituali sau artisti sau de ce nu, primi-ministrii. Asta pentru ca sustinerea aduce legitimitate. Puterea in plan personal, e cu totul alta mancare de peste si tine in principiu de modul in care un om se vede pe sine si de valorile sale. Parerea mea 🙂

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.