10 Comentarii

  1. Malina 10 februarie 2012 la 08:27 - Raspunde

    Robin, mai intai,
    trebuia sa scrii “unele nu inteleg anumite aspecte” … ca deh, asa suntem noi femeile, mai proaste … 🙂

    Ce nu ai inteles tu, este ca si io am o parere buna despre Boc, pe plan profesional … n-am ce sa-i reprosez!

    Stiu ca n-a plecat suparat, ca nu e mort el dupa putere, ci poate c-a fost un om care a vrut sa-si faca treaba bine. Dar tradat a fost – si melodia chiar i se potriveste …

    Ce nu mi-a placut mie insa, exact pozitia lui de “tap ispasitor” (asa il vad si il simt eu, ce mama ma-sii, doar nu e Maria Tereza!) si sluga pana la moarte a lui Base! Adica, macar la final, putea sa zica: “Am facut tot ce-am putut eu, Base si tot nu esti multumit, mai du-te dracului! cu manevrele tale …” Ma rog, nici Base nu mai are mult … e pe final si el, desi si pe asta l-am apreciat candva, inainte sa se indrepte spre dictatura …

    Asadar, domnule superblogger, articolul trebuie privit cu umor si indulgenta! Capisci, Robin? 🙂

  2. Malina 10 februarie 2012 la 08:40 - Raspunde

    Vezi tu, am si updatat articolul! 🙂
    Vorba ceea – DE GUSTIBUS ET COLORIBUS NON DISPUTANDUM! 🙂 si mai ales gusturile politice … fiecare cu ale sale … in my humble opinion!

  3. Claudia 10 februarie 2012 la 09:53 - Raspunde

    Robin, nu-ti dau neaparat dreptate in ceea ce il priveste pe dl. Boc (desi e foarte posibil sa ma insel, caci, recunosc, nu mai am rabdare sa “disec” – la figurat – intreaga clasa politica din Romania fiindca mi se pare o masa destul de omogena), insa ai pus perfect punctul pe i in privinta puterii. Numai ca un popor care a trecut prin atatea anormalitati politice (de la dictatura comunista la pseudo-revolutia din ’89 si o tranzitie permanenta, cu jde guverne, unul mai incompetent decat altul) cred ca nu mai are puterea si claritatea de a vedea dincolo de aparente.

    • Robin Molnar 16 februarie 2012 la 08:28 - Raspunde

      Cred că am trecut prin mizerii politice firești, la fel ca orice alt popor european.

  4. Acru 10 februarie 2012 la 16:34 - Raspunde

    Disponibilitatea la sacrificiu e o formă de putere individuală. Ca şi decenţa, consecvenţa şi abilitatea de a rămâne civilizat în faţa unor atacuri abjecte.
    P.S. Tristeţea lui Emil Boc din ultimele două luni n-are nici cea mai vagă legătură cu jocurile politice, nici cu funcţiile în stat ori partid.

    • Robin Molnar 16 februarie 2012 la 08:31 - Raspunde

      Da. Să nu uităm că tatăl dumnealui s-a stins.

  5. joita lucian 10 februarie 2012 la 18:34 - Raspunde

    El a avut intentii bune..pacat ca a fost marioneta lui Basescu…dar a plecat …nesuparat sa zica asa …pt ca daca mai ramanea …clar…nu mai avea nici o sansa in politica…asa poate un primarel pe undeva mai iese!

  6. ami 11 februarie 2012 la 11:32 - Raspunde

    Mda, in acceptiunea asta, puternic a fost si Don Quijote, pacat ca nu l-a inteles nimeni. Puterea, de caracter sau de orice alta natura, nu are nimic de a face cu trasaturile morale ale unui om, in sesnul ca nici nu le presupune nici nu le exclude. La fel, nu e important doar sa crezi ca faci bine si sa muncesti ca un orb, pentru asta, condus de propria ta idee despre bine, pentru ca binele tau s-ar putea sa nu coincida deloc cu binele alora pentru care crezi ca faci bine. In concluzie, oameni puternici in plan social sunt doar cei care au sustinere, fie ca sunt dictatori sau lideri spirituali sau artisti sau de ce nu, primi-ministrii. Asta pentru ca sustinerea aduce legitimitate. Puterea in plan personal, e cu totul alta mancare de peste si tine in principiu de modul in care un om se vede pe sine si de valorile sale. Parerea mea 🙂

Dă-i un răspuns lui Robin Molnar Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.