Ce mai interzicem azi?

Cu riscul să par antisemit, nu pot să nu spun niște chestii. De exemplu, organizarea unor funeralii în toate unitățile militare aparținând româniei pentru un militar român și alți cinci șase militari evrei mi se pare o mare mizerie anti-patriotică.

Nu țin minte să fi auzit nimic de statul israelian care să țină doliu când ne mai cade câte un MIG. Nici măcar dacă pilotul ar fi fost evreu la origine. Nu văd de ce le-am oferi mai multă curtoazie decât ne oferă ei. Dar, no, să zicem că în fața dramei ne putem alia, deci am putea, la o adică, să înțelegem.

În schimb, altceva mă oftică. Ăștia de la Banca Națională a României au scos o colecție de cinci monede de argint cu valoarea nominală de zece lei, colecție care-i prezintă pe cei cinci patriarhi ai României, înainte de prea-hoția sa Daniel.

No, buba e că primul dintre aceștia, Miron Cristea pe numele de patriarh (îl chema altfel) era antisemit, fiindcă a retras cetățenia română a aproximativ 37% din evrei. Ia să vedem, mai în detaliu, ce-i cu Miron ăsta:

Miron Cristea este cunoscut pentru atitudinea sa antievreiască. Într-un articol al vremii, semnat de Miron Cristea, oficialul religios scrie că "a nu reacţiona împotriva evreilor înseamnă a ne duce de vii la pieire". Totuşi, Miron Cristea a reuşit să pună capăt violenţelor antievreieşti din mandatul de 44 de zile al lui Octavian Goga (premier între decembrie 1937 şi februarie 1938).

Deci, deși era antisemit, a oprit violențele împotriva evreilor. Deci, deși nu era evreu, i-a apărat, deși nu-i avea la suflet. De fapt, lui Miron i se impută faptul că nu era evreu, nu? Ce mizerie. Omul era român și-0l interesa poporul român, și i se cam fâlfâia de unde se duc evreii, câtă vreme pleacă din poporul lui. Ceea ce este nu antisemit, ci naționalist. Și, culmea păcătoasă a ironiei, evreii sunt și mai naționaliști.

Or, și aici sunt de acord cu Miron:

Patriarhul Miron Cristea nu a luat niciodată atitudine împotriva antisemitismului. Dimpotrivă, el i-a demonizat pe evrei şi s-a pronunţat pentru îndepărtarea lor din România: “Îţi vine să plângi de milă bietului popor român, căruia evreul îi stoarce şi măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor, înseamnă a ne duce de vii la pieire. A ne apăra este o datorie naţională şi patriotică, iar nu “anti-Semitism”. Aveţi destule calităţi şi posibilităţi, ca să vă căutaţi şi găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o ţară, o patrie încă nelocuită de alţii. Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi-vă, şi exploataţi-vă unii pe alţii; dar nu pe noi şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul”.

Știți la ce se referă chestia subliniată? La faptul că un evreu întotdeauna va premia un alt evreu, chiar și atunci când altcineva merită acel premiu (promovare, loc de muncă, etc). Așa că strig și eu către ei, dintr-o carte comună:

– Să ridice piatra (condamnării) acela care n-a păcătuit.

Just, nu? Plus că, presupunând că ei n-au păcate și nici n-au măcelărit, omorât sau condamnat la foamete, organizând adevărate lagăre de exterminare în anumite provincii non-evreiești de la granițele statului Israel – presupunând toate astea – ar trebui să-l interzicem și pe Goga sau Rebreanu. Că erau cam antisemiți. Nu contează că erau români buni, erau antisemiți răi.

Hai sictir!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.