În Moldova, așa-zișii pro-europeni mint. Mint că vor să ducă Moldova în Europa, dar fură la greu. Nu au o altă platformă-program, ca să implementeze chestia asta, ci doar vând ideea că, prin magie europeană, le va fi mai bine. Dar mint, nu le va fi mai bine, fără reforme profunde.

De cealaltă parte a baricadei, prorușii mint și ei că prin Uniunea Eurasiatică la va fi mai bine, de aceea țările din uniunea respectivă sunt în spectrul de jos al puterii economice.

Cum ar veni, toată lumea minte și toată lumea politică fură. Nu s-a ajuns aici peste noapte, nu se va rezolva peste noapte și nu se va rezolva prin violență, dar se va rezolva prin revoluție.

Astfel, întrucât tensiunile artificiale din sfera politică s-au transferat în tensiuni sociale reale la nivelul societății, revoluția profundă este nu doar inevitabilă, ci și unica soluție alternativă la Reunificare. Paradoxal, revoluția profundă nu este doar o alternativă la Reunificare, este și un companion al ei, un apendice, o dală de pe aleea Reunificării.

Pe de altă parte, problema cu revoluțiile, oricât de profunde, este că pot fi deturnate, cum s-a încercat aseară, cu ruși transnistreni care – având pregătire militară avansată – au dezarmat și alungat polițiști care, altfel, nu s-au ostenit deloc să apere simbolul democrației, chiar și șubrede, parlamentul.

Practic, cei care au intrat în clădirea parlamentului au venit chitiți pentru a dejuca o numire care tot ei au plănuit-o și care le-a fost servită în față, contra intereselor lor. Practic, li s-a servit lătura ce-au pregătit-o ei înșiși. Și, evident, nu le-a convenit, așa că au venit puși pe scandal. Deci, totul este o minciună. Cum a fost și ieri, și luna trecută și anul trecut…

Iar oamenii se satură de minciună, cum s-au săturat și la noi, că de aia nu se mai fâțâie Ponta pe la TV, cum s-au săturat și-n alte țări. Deci, nu este nimic special, sau irepetabil, unic ori de neînțeles.