Mi-a povestit un prieten că atunci când merge pe la bancă să-mi facă câte o depunere îl întreabă ăia de sănătate și-i fac copie la buletin. Mi s-a părut ciudat și fără sens, dar n-am zis nimic. Astăzi însă…

Astăzi am mers și eu la bancă să fac o depunere. Se uită tanti pe buletin, vede că nu sunt titularul contului și-mi spune că trebuie să le las o copie de buletin și să completez o declarație privind scopul banilor. Pfuai, m-am enervat la culme, nu atât pentru timpul pierdut aiurea, cât pentru birocrația asta inutilă și intoxicantă.

Apăi, pardon de expresie, dar cei care au dat nenorocirea asta de lege la ce se așteaptă? Să declare Ion Cămătarul că se ocupă cu spălare de bani și-i dă unui partener de afaceri dobânda? Sau cum? Apăi  să-i *^^& în gură de &*&)*$)#@ parlamentari cu legea lor de rahat cu tot. Este o porcărie fără seamăn, pe bune că este. Și e inutilă, enervantă, îmi invadează intimitatea și demnitatea umană.

Când mi-a spus prietenul meu asta, i-am spus că data viitoare când îl mai întreabă careva ceva, să treacă pe foaia aia, la destinația banilor: contravaloare servicii sexuale. Ei se răhățesc pe demnitatea mea, eu mă f*t pe legea lor. Pentru că nu se poate așa ceva, este inadmisibil. Ce-l fu*e pe stat grija ce fac eu cu banii mei, sume mici, pe care deja am plătit taxe? Să se uite întâi la ăia mari, că ăia sunt baza economiei negre, nu la mine.

Așa că, pe viitor, am să trec și eu asta pe foaie. Nu e fals în declarații, că n-are statul de unde să știe ce fac eu. Și dacă știe, n-are cum să demonstreze fără să-mi încalce abuziv câteva drepturi fundamentale. Mă niaha – niaha pe ei.