Cum i-am greșit lui Dinu Patriciu
La un articol de-al lui Arhi am spus așa:
Să fim serioși! Când a văzut păturiciu (cu P-mic, da) în oameni altceva decât niște mașini-unelte? Ce, începe școala? Hai sicitr, că el are alte priorități.
Apoi mi-am dat seama că i-am greșit lui Patriciu, gândindu-mă că și eu dacă aș avea 10 companii, aș avea pretenția să fie sustenabile și să nu aștepte să le plătesc eu salariile din banii mei de buzunar, dacă ei nu și-au făcut treaba.
Practic, de ce ar trebui cineva să fie obligat să plătească salariile din zece companii, dacă acestea fac dovada că nu se pot susține singure? Care este fundamentul economic de a face asta?
Mânia proletară spune că el trebuie să plătească salariile, din banii lui. Logica economică spune că ăia trebuie să muncească mai mult și mai bine.
Greșesc?
Sunt multe motivele care pot genera incapacitatea firmei de a-si plati angajatii. Cercul vicios al incompetentei poate fi unul. Depinde foarte mult de specificul firmei. Cei de jos pot sa-si faca treaba mult mai usor. Cu alte cuvinte jos poti avea incompetenta dar oameni responsabili iar sus poti avea competenti si iresponsabili. Te las pe tine sa decizi care sunt mai periculosi.
Uite, așa se face treaba: http://www.softwarequalityconnection.com/2011/05/i-like-my-it-budget-tight-and-my-developers-stupid/ 😉
Just. S-ar putea să fi și așa cum spui tu.