Cum s-ar putea legifera greva fiscală?
Să zicem că-mi iau lumea în cap și că nu mai vreau să cotizez pentru umflarea baloanelor de săpun ale politicilor sociale. Sau, să zicem, că fiecare are dreptul de a decide, într-o anumită măsură, ce face cu banii.. Sau orice, să zicem că eu decid că banii mei sunt folosiți pentru a-mi face mie rău și, ca atare, decid să intru în grevă fiscală.
Cum s-ar putea legifera asta? Că, de exemplu, unii ar spune că nu este corect să plătești, iar alții că nu e corect să ți se ia, dar statul spune că trebuie, deci clar avem un conflict de interese.
După părerea mea, cred că greva fiscală s-ar putea legifera prin instituirea unui cont de tip escrow în care grevistul să-și plătească taxele, însă guvernul să nu aibă acces la ei decât atunci când ambele părți cad de comun acord cu privire la chestiunea în litigiu.
Astfel, un om ar putea decide că dă prea mulți bani pentru politici sociale și-i cere statului să mai strângă cureaua, că brânza e pe bani. Dacă statul nu vrea, banii rămân în contul de escrow și cresc. Dacă, însă, statul va fi de acord, va primi sumele legale corespunzătoare taxelor și impozitelor din categoria corespunzătoare.
Și ar fi mișto, cred, fiindcă fiecare contribuabil ar putea alege să intre în grevă fiscală pe chestiuni punctuale: sănătate, administrație, contribuții sociale…
Ce ziceți? Nu e bună ideea mea?
Teoretic, da. Practic, greva ta fiscala se traduce in controalele lor pe capul tau, timp de multe luni de zile, pina-ti trece de greve. Si daca nu intra in greva fiscala majoritatea, o cam pui de greva pur si simplu de pomana. Nu stiu, zic si eu…
Făcută în grup, greva ar expune mai puțin omul liber.
Păi, hai să vedem: plătind taxe, tu beneficiezi de:
– tratament medical de urgență (nu intrăm în detalii privind calitatea);
– pază și protecție asigurată de Poliția Română (iarăși, nu intrăm în detalii privind calitatea);
– învățământ (hai să nu detaliem nici acest subiect)
– iluminat stradal
– etc etc etc
DAR tu refuzi să plătești dările la stat până nu se rezolvă problemele tale, cum ar fi, de exemplu, faptul că statul nu îți reprezintă interesele și investește o parte din banii plătiți de tine pe taxe în „politici sociale”, problemă care ar dura ani buni să fie soluționată, și de ar exista vreun interes în acest sens… No, cine crezi că ar plăti serviciile de mai sus până se rezolvă problemele fiecăruia?
Nu refuz să plătesc toate taxele, deodată, ci să plătesc toate taxele în continuare, mai puțin una, care merge în contul escrow până la rezolvarea litigiului. Oricum, e bună întrebarea ta!
Nici așa nu merge, stai liniștit 🙂 În primul rând gândește-te că o bună parte din taxe se plătesc „la grămadă”…
Așa…
Păi și cum faci să plătești doar o parte din acea grămadă? 🙂
Eu plătesc grămada, ca om de bună credință, dar partea în litigiu merge în contul de escrow, retras din salariu ca orice taxă.
Mda, să zicem… Poate o merge într-un viitor utopic 😛
=)) Da, sper.
Ma doare-n cot de ceea ce fac ceilalti cu banii lor.
Eu nu mai vreau sa dau un ban statului mafiot in care toti parazitii astia platiti de statul pe care eu il platesc sunt mici dumnezei…
Gabriel, ce părere ai avea despre monetocrație?
Nu rezolvi nimic cu greva fiscală iar Mihai Todor a punctat destul de clar cu o întrebare.
Toată(e) discuţia despre stat ca entitate, personajele de stat şi oamenii „simpli” ce alcătuiesc această „vietate” nu îşi au nicio finalitate. Statul perfect sau statul bun/ideal nu există pentru că noi ca rasă nu suntem nici suficient de buni, nici destul de altruişti etc ca să generăm un organism viabil. Istoria omenirii este o continuă cursă, unii îi spun luptă, pentru ceva mai bun şi din păcate încă nu am găsit formula ideală.
Consider că nicăieri pe lume nu există un stat mai bun sau mai prost, un mod de organizare care să fie 100% în folosul cetăţenilor.
Statul sau orice alt mod de organizare reflectă perfect nivelul unei societăţi, cu lipsuri sau împliniri, cu bune şi rele dar deşi pe hârtie orice stat declară şi susţine că singurul scop este slujirea binelui cetăţenilor, adevărul este teribil de departe.
Probabil globalizarea, statul planetar unic să fie următorul pas pentru că astăzi şi în viitor problemele dintr-un punct de pe glob ajung să ne influenţeze pe toţi. Nu te poţi ascunde după perdeaua graniţelor spunând că nu contează ce se întâmplă în Africa sau mai ştiu eu unde decât dacă ridici un zid fizic până la cer iar în acel stat nu intră şi nu iese nimic, nici chiar aerul.
Aşa că noi trebuie să evoluăm spre ceva unitar sau să revenim la un mod de organizare primară.
Ah şi deşi mă repet, greva fiscală sau orice fel de grevă nu rezolvă nimic decât poate pentru o scurtă perioadă de timp şi pentru o categorie restrânsă.
Hmm, bine punctat:
Teoretic totul e in regula, dar cand vine vorba de pus in practica. Ma uit la chestii mai banale, cum ar fi o simpla greva pentru ca X-ulescu ne-a taiat salariul, inexistenta si ea … sau sustinuta de batranii penalizati la pensie. Daramite o astfel de masura …
Oamenii au bani. Se descurcă.
Este mai mult un vis, ceea ce spui tu, o dorinta spre ce s-ar putea ajunge sa avem in tarisoara asta odata cu un guvern capabil si democrat.
Uitate spre exemplu acum, guvernul cere investitorilor straini sa vina int ara sa investeasca, ii ‘cearta’ pe cei ce vor sa plece, dar nu fac nimic ca acest lucru sa nu se intample. Cum sa ceri unei companii externe sa investeasca in Romania cand de fapt ivnesteste in cel care este la putere? Cum sa ceri unei companii sa nu plece, cand aceasta s-a saturat de birocratia din aceasta tara?
Guvernul este o problemă mai mică decât Parlamentul.
ii dau dreptate lui Alex Mihaileanu: singur nu poti face nici un pas. te linseaza. s-au incercat greve fiscale mai „cu tupeu” de catre niste baieti deloc fraieri si singurul avantaj pe care il au acum este ca garda financiara NU le mai calca pragul. in rest, taxe, tva-uri, impozite, penalizari, mult dispret, etc
Păi se face în grup.