Curtoazia în afaceri
Cel puțin după mintea mea, curtoazia în afaceri trebuie să fie moderată. Adică trebuie să își tratezi partenerii de afaceri cu o anume curtoazie, dar nu este bine să sari calul.
De exemplu, nu mă suna să mă întrebi ce mai fac, dacă nu suntem apropiați, prieteni, ălea. E redundant. Invariabil o să-ți spun pe un ton iritat sau plictisit că fac bine. Pentru că pe tine, ca partener de afaceri, nu te privește viața mea privată.
Astfel, dacă vrei să faci un gest de curtoazie, fie îmi dai un telefon, fizic, gen Nokia N9, fie îmi dai un contract prin care să fac niște bani. Telefoanele inutile, în timpul când fac ceva util, sunt deranjante și nu numai că nu mă încălzesc nu nimic, dar mă și opresc din treabă, înfuriindu-mă.
OK, o să ziceți că sunt rău, dar eu nu amestec afacerile cu plăcerea. Ca atare, fără telefoane inutile. Timpul meu e mai prețios decât costul unui apel telefonic și, cu siguranță, mai prețios decât un apel care nu-mi comunică nimic, ci doar îmi consumă timpul și atenția.
Deci nu. După părerea mea, un adevărat gest de curtoazie este să nu-mi ocupi timpul cu apeluri telefonice absolut inutile.
Oare ce e așa de complicat?
Nu cred că există oameni atât de proști.
Ah, ba da, există: acum un an merg să-mi tai pleata. După ce mă face mai ușoară cu câteva sute de grame, tanti de la coafor zice că să-i dau un număr de telefon să-l treacă în catastif ca să primesc SMS de sărbători de la doamna patroană.
WTF?! I-am zis că în niciun caz nu am de gând și că chiar nu-mi trebuie SMS-uri de sărbători, nici măcar de la doamna șefă. Săraca femeie avea o față de zici că îi tăia patroana din salariu dacă nu trecea un număr de telefon în dreptul fiecărui client din lista pe care se făcuseră programările. Gizăs Craist!
Deci se extinde chestia asta? =))
Afacerile trebuie amestecate cu neplacerea.
Sau așa. =))
Și încă una. Mi-a expirat cardul de ING și mă duc la bancă să-l iau pe cel nou. Nenea de acolo zice cică să completez pe un formular nume, telefon, e-mail. Îi zic că n-am telefon mobil. Nu mă crede. Îi zic că vorbesc foarte serios, dar că am un număr de RDS, i-l dau cu mare plăcere dacă vrea să mă sune pe fix. Zice că nu.
E-mail nu am. Iar nu mă crede. Serios zic eu, primeam prea mult spam de pe la bănci așa că l-am desființat. Mi-a dat cardul și fără să completez rubricile alea două, eram sigură că așa o să se întâmple, că doar nu toată populația României are e-mail sau mobil, nu? De unde putea să știe că eu nu sunt unul dintre acei oameni?
Să știi că mi-ai dat o idee. =))
Perfect de-acord cu tine…doar sa stii ca linguseala merge…si da rezulatate …si stii de ce ca la conducerea multor afaceri sunt niste mai maimute….si daca e maimuta tre sa o scarpini unde trebuie…..am lucrat pe vanzari!:)
Și eu am lucrat în vânzări, și n-am periat pe nimeni.