Datoria unui om educat este aceea de a-i apăra pe cei din rândul cărora s-a ridicat. În acest context, cred eu, trebuie văzut conflictul dintre Latrina 3 și grupul lingăilor de cadavre, pe de-o parte, și Andrei Pleșu și alte somități ale culturii române contemporane, pe de altă parte.

De la așa-zisa Revoluție și până în  prezent, știe și Andrei Pleșu că lupta sa împotriva comunismului nu s-a terminat cum, probabil, nu se va termina nici după ce justiția îl va fi învins pe Varan – căci nu toți judecătorii sunt corupți și nu toți procurorii sunt docili – și, să fie el sănătos și îndelung alături de noi – că va continua încă mult după aceasta.

Ce se petrece acum este doar un episod de luptă între impostura gândacilor de platou și nu doar o somitate, ci un sistem de valori, nu este nimic nou. Și nu este greu să apreciezi cine este intelectualul, lumina morală, în această chestiune: prostul va folosi orice mijloc, în timp ce intelectualul va folosi tot ceea ce morala îi pune la îndemână.

De aceea, intelectualii sadea înzestrați și c-o moralitate aprigă nici nu pot fi învinși – nici măcar prin moarte!, pentru că opera la merge mai departe! – de lichelele contemporaneității, pentru că proștii nu luptă cu un om, ci cu sistemul de valori asumat de om, iar un sistem de valori perene, puternice și juste nu poate fi înfrânt. De aceea a și căzut comunismul, nu pentru că nu avea spioni și turnători printre noi, ci pentru că nu era just.

De aceea vor fi și înfrânți șobolanii, când corabia se va scufunda, pentru că nu își asumă un sistem just, nu acționează just, nu acționează just pentru un sistem socio-politic just, deci au numai „calități” care-i califică spre a fi înfrânți, ca să spun așa.

Sigur, nu sunt un fan al domniei sale, prin prisma faptului că viziunile noastre de viață și de lume nu sunt nici măcar complementare, dar nu pot să stau deoparte și să privesc cum mocirla înghite o coală de hârtie pe care o mână dibace a scris niște profunzimi, mi-este teamă că, atunci când și eu voi deveni o mână dibace, noroiul va încerca să mă cuprindă și să mă târască prin noroi.

Dar nu din noroi am venit, nu în noroi voi pleca și nu în noroi le este locul acelora care, pentru a-și propăși semenii, s-au suit ei înșiși pe cruce, iar Andrei Pleșu cu atât mai puțin ar trebui să fie victima unui atac perfid, pentru că acesta chiar a încercat și chiar a ridicat câțiva dintre oamenii simpli din rândul cărora a plecat.

Măcar din acest motiv și Andrei Pleșu tot merită un respect deosebit, din partea acelora care acceptă normele bunului simț. De la lichele nu am pretenții mai sus de genunchiul broaștei.