Despre conștiență

Am citit recent o teorie foarte interesantă, conform căreia conștiența de sine apare în orice sistem de procesare a informației care devine suficient de complex.

Mie treaba asta mi se pare foarte plauzibilă, mergând pe firul logic: informație – concept – summum de concepte – summum de informație, unde summum devine o reflexie a lui ego.

Adică, fără implicarea a ceea ce numim inteligență, putem avea conștiență de sine cum, de exemplu, are cioara asta care se dă pe o sanie improvizată dintr-un capac de plastic. Adică, în mod evident, pasărea deține conceptele de eu, mă simt bine, parte (ca și spațiu cu o proprietate diferită față de o altă parte), pantă…

Sigur, în accepțiunea clasică, animalele n-au suflet. Cel puțin, așa ne-a învățat pe noi la filozofie, iar eu acum tind să nu mai fiu de acord.

Mai de grabă, după cum spuneam, mi se pare că este mai logic ca sistemele complexe să devină conștiente mai de grabă decât inteligente, pentru că inteligența este o optimizare a unui sistem auto-conștient. Mă rog, este o speculație educată. Dar are noimă, este?

2 Comentarii

  1. Marius Delaepicentru 16 decembrie 2013 la 20:48 - Raspunde

    Caracatiţa, deşi se află mult în urma ciorii pe scara evoluţiei, are conştiinţa sinelui. Îşi dă seama mai uşor ca cimpanzeul că în oglindă se reflectă tot ea.

    Apropo de cioară, am observat că are planuri şi pe termen lung:
    http://delaepicentru.com/2011/05/11/%E2%97%8E-cioara-veterinara/

    • Robin Molnar 18 decembrie 2013 la 09:39 - Raspunde

      Deci până să ajungem la delfini, mai avem…

      Foarte interesant articolul tău!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.