Două idei de bun simț

Pe fondul finalizării mandatului său în România și pregătirii pentru un mandat în Rusia, excelența sa Martin Harris, ambasador al Regatului Unit al marii Britanii și Irlandei de Nord, ne lasă cu câteva idei de bun simț:

  1. Securitatea unui stat o dau generalii, dar și judecătorii, iar un stat bolnav de corupție e slab și vulnerabil.
  2. Sa nu explorezi gazele de șist e o atitudine iresponsabilă.

Să le luăm pe rând.

Prima dată, să ne gândim la ce ne-au făcut judecătorii de-a lungul timpului:

Fiind mai prost decât prevede legea, a fost prins de către autorități la două ore după ce și-a început misiunea de spionaj în România, când a adormit într-o căpiță de fân.  A fost prins, deci, și condamnat la muncă silnică pe viață, la Aiud, deși procurorul a cerut pedeapsa cu moartea pentru fapta sa (spionajul, mai ales în vreme de război, se pedepsește cu  moartea, sau așa ar trebui!).

Alexandru Nicolschi (Borin Grunberg)

Alexandru Nicolschi – de la Experimentului Pitești – ar fi trebuit condamnat la moarte, dar judecătorul a fost milos. Nu știu cum îl cheamă pe meseriașul care l-a iertat, nu știu de ce l-a iertat, dar are mâinile mânjite cu sângele și sudoarea multor intelectuali care au avut de suferit de pe urma monstrului.

Dacă judecătorul și-ar fi făcut datoria, cel puțin un om care merita pedeapsa cu moartea ar fi primit ce trebuia.

În plan actual, securitatea națională ne impune să le dăm sentințe dure membrilor grupărilor infracționale, cu precădere celor politice, pentru că acestea sunt mai periculoase decât turmele de găinari țepari de pe eBay măcar și pentru că pot să schimbe legea în favoarea lor.

Este sistemul juridic românesc actual apt să ne țină țara în siguranță? În general nu, punctual da. De ce spun punctual? Pentru că avem câteva condamnări remarcabile. De ce spun că-n general nu? Pentru că, și de la Cluj vine ultimul exemplu, judecătorii au decis că agresorul sexual trebuie să scape nepedepsit, în timp ce familia victimei abuzate sexual a rămas să plătească și cheltuielile de judecată, considerându-se că agresorul este o persoană onorabilă.

Practic, cred că atât agresorul cât și judecătorul fac parte din același birou al Securității, altfel nu se explică o sentință atât de absurdă.

A doua, ține de finețea rațiunii: un om care va merge în Rusia să reprezinte interesele unei țări aliate României ne spune că ar fi cazul să lăsăm gărgăunii și să explorăm gazele de șist.

Nu știu dacă, pe un ton diplomatic, ceva poate fi exprimat mai evident decât atât. Și aici se impune o paranteză: acum două săptămâni, niște “săteni” din Pungești au atacat un camion care ducea componente către sondă și a fost atacat cu pietre.

Nu cred că țăranul român tradițional ar face așa ceva, nu avem o istorie a violenței, mai ales noaptea la patru, când se presupune că dormi fiindcă ai muncit peste zi. Din contră, cred că la Pungești se manifestă niște interese opuse independenței României, ceea ce înseamnă că ar trebui ca-n acest an să începem explorarea și în alte bazine.

Dar cine să înțeleagă? Cine să facă o paralelă între răscoala de la 1907 și “Grânarul Europei”? Cine să facă legătura dintre “democrație” și “munții noștri aur poartă/ noi cerșim din poartă în poartă?”?

De ce să nu exploatăm ceva ce avem, ceva ce ne trebuie, pentru noi? De ce, sub pretextul unei dezinformate voințe populare, să rămânem tot săraci și tot proști? Și până când?

P.S. Exploatăm pământul, pădurea, munca, apele, solul, oamenii, tehnologia și oportunitățile, dar nu putem exploata resursele minerale și naturale pentru că?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.