Educația nu creează zombie mintali

  • Mit despre educație, în englezî
  • Mit despre educație - identicii

Este plină lumea de naivi care distribuie materialele de mai sus, sau altele care reiterează aceeași idee, și anume aceea că școala își propune să creeze minți identice.

Dacă la început ignoram asemenea naivitate, acum de-a dreptul mă revoltă, constatând pragmatic aceea că dacă în urma educației un om devine un strigoi omogen, înseamnă că acesta a folosit educația în mod greșit.

Ideea, în sine, nu este nouă, iar motto-ul muzical – greșit din punct de vedere gramatical – “we don’t need no education” stă mărturie. Problema este că, iată, oameni educați încep să-și slăbească frâiele rațiunii și ajung prin bălării inimaginabile.

În primul rând, școala nu te învață cum să gândești, ci îți oferă niște repere informaționale care să te ajute să interacționezi cu lumea, cu oamenii și cu diverse concepte (frunză, ecuație, eseu, Bătălia de la Podul Înalt) cu care te întâlnești în viața și în interacțiunea cu mediul.

Oamenii, din păcate, cred că școala te învață cum să gândești, iar asta nu este adevărat. Educația este ca limbajul: fiecare om vorbește o limbă, dar fiecare o vorbește într-un stil propriu, unic. Să zicem că toți vorbim limba română predată la școală. Gândim la fel? Total exclus.

Educația, de aceea, nu alterează gândirea, ci oferă masa de informație cu care gândirea leagă ideile. Dacă, de exemplu, m-aș înșela amarnic, deci dacă educația ar modela gândirea – este fals, dar hai să facem acest exercițiu mental! – atunci nu am mai avea genii.

Einstein ar fi la fel de comun ca mine sau ca Dorel.

Urmând aceeași școală, colegii ar fi la fel de omogen de mediocri. Ceea ce, desigur, știm că nu este cazul. Întocmai pentru că educația nu formează gândirea, după cum se constata încă de pe vremea lui Creangă, cu boul întors vacă de la o școală din Paris: prostul, oricât de educat, rămâne prost. Deșteptul, oricât de needucat, rămâne ager. Deci firește că nivelul de educație nu este strict legat de inteligență.

Practic, educația nu modifică decât limbajul, care intermediază propriile gânduri amestecate în imensa mașină a gândiri, legându-le de alte gânduri folosind sfoara dobândită prin educație.

Educația, dacă vreți, este sfoara cu care legi spicele, nu recolta în sine.

Pe de altă parte da, există o aparență de modificare a gândirii, și vin c-un exemplu evident: teologii citesc multe cărți religioase. Fibra cu care ei își leagă ideile este de natură ezoterică. Le-a schimbat, deci, educația gândirea ca mecanism intim și personal? Nicidecum. Dar le-a schimbat fibra cu care leagă gândurile unele de altele, legându-le – deci – altfel decât ar face-o, de exemplu, un pictor.

Automatiștii, de aceea, vor vedea fiecare fenomen ca acționând asupra unui sistem, și vor căuta să-l înțeleagă. Informaticienii, de aceea, vor vedea algoritmi peste tot. Pictorii vor vedea culori, iar paranoicii vor vedea conspirații.

Dar, în continuare, aceasta nu este o schimbare a mecanismului gândirii, ci o consecință a unei legi universale: cu ceea ce-ți hrănești mintea, cu ceea ea te va hrăni.

Bagi icoane? Sfinți peste tot. Bagi automatisme? Zero zei. Bagi bani? Balanțe de venituri și cheltuieli peste tot.  Este, deci, atât de simplu.

În fine, aș vrea să reiterez concluzia aceea care spune că dacă, în urma educației, ți se pare că educația creează oameni care gândesc la fel, probabil că nu ai folosit educația așa cum trebuie.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.