“amina lazar“, la un articol complet pe lângă religie, mi-a lăsat un comentariu pe care țin să-l disec pe bucăți și să-l comentez. Omul a depus un efort de a închega niște idei, cred că se cuvine să-i răspund.

INCEPAND DE MAINE, 8 SEPT 2014, ERADICAM ORICE FORMA DE MANIFESTARE RELIGIOASA, INDIGENA SI EXOGENA.

bun, eradicam religia, in toate formele sale de manifestare; crestinism, islam, budism, hinduism, politeism, tribalism. maniheism. lasam loc suprematiei omului rational si stiintei.

mizam pe faptul ca intr-o lume neutra religios axioma spune ca omul bun va face cat de mult bine poate iar omul rau cat de mult rau e capabil.

Trebuie să comentez un pic ultima idee și să spun că indiferent de religie, un om bun va face bine, respectiv că un om rău va face rău, și vin și cu cifre care să sprijine ideea că religia nu este o barieră împotriva criminalității: 7 din 10,000 de condamnați din SUA sunt atei. Restul sunt credincioși sau asimilabili credincioșilor.

Din contră, deci, dacă ar fi să corelăm criminalitatea din țările predominant credincioase cu criminalitatea din țările necredincioase, putem conchide că religia este un factor determinant al criminalității și, cu cât un om crede mai mult într-o pedeapsă divină, cu atât mai puțin dispus este să se supună instanțelor lumești.

ne crestem copiii in spiritul materialismului existential, exultam antropogeneza.

De ce opusul spiritualității religioase trebuie musai să fie materialismul existențial? De ce excludem, din start, ideea de spiritualitate non-superstițioasă/ non-religioasă? De ce, de exemplu, spiritualitatea filozofică (în care, de exemplu, analizăm filozofic condiția omului, precum în acest articol) este total exclusă? Sau, mai exact, de ce religia a pus monopol pe ideea de spiritualitate, în contextul în care spiritualitatea precede religia?

Mai departe…

te intreb, e pregatit omul pt asa ceva? e pregatit omul pt acest gen de libertate? dupa mii de ani, includ aici si formele de protocrestinism cat si pre crestinism, in care am evoluat psihic cu ideea de forta divina celesta, crezi tu ca omul e pregatit pt a fi liber in acest sens?

si nu ma refer la majoritatea mediocra, superstitioasa, ma refer la tine. da, la tine; apologetul auto determinarii, al ratiunii pure, omul tehnic, autonom. cum functionezi tu de maine, OMULE CONTEMPORAN? da, vei avea gadgeturile tale, regulile tale interne de functionare, tot ansamblul mecanismului DE-A FI.

Condiția primordială a omului este libertatea și mi se pare falsă ideea că omul ar avea nevoie de vreo pregătire specială pentru a trăi și a funcționa în libertate. Pe de altă parte, după mii de ani de îndoctrinare, în care modelele culturale au fost distorsionate de religie, teama unora de o oarecare libertate spirituală este de înțeles. În fond, am fost învățați că există o singură cale spre mântuire. Ea ne-a fost servită pe tavă. De ce, deci, să ne abatem de la “calea cea dreaptă” spre niște mântuiri care pot fi iluzorii?

Frica, deci, și numai frica ține oamenii legați de glia strămoșească a superstiției.

Dar cum te vei raporta la restul lumii, care va fi ca tine, care se va ghida dupa aceleasi reguli, cum vei trai cand antinomia care-ti dadea sens combatand-o se va disipa in real, in concretul rece al unei ratiuni care , sincer, nici nu-ti apartine dar pe care o statuezi la nivel de judecata SUPREMA?

La mine, precum și la alți atei, este simplu. Eu, deja, trăiesc într-o lume concretă, ce exclude religia ca mijloc de promovare a spiritualității individuale (și este logic, pentru că religia este o metodă colectivă, crezul fiind individual).

La mine și la alți atei este simplu: noi nu ne tragem seva din antinomie, existența sau nu a acesteia, vizavi de orice religie/ crez/ metodă non-științifică.

Eu, în lumea mea concretă, rece, lipsită de superstiții, trăiesc cu convingerea supremă că nu ne avem decât noi pe noi, oamenii, și că pentru oameni se cuvine să facem totul. Chiar dacă asta înseamnă demontarea religiei, a metodelor și formelor sociale. Nu pentru că am putea crea ceva mai bun, ci pentru că omul este țelul suprem. Nu zeii, nu ideile, nu crezurile, nu alte cele.

Deci cum mă raportez la restul lumii, acum și într-un viitor ne-superstițios? Punând oamenii pe primul loc, punând dreptul omului deasupra dreptului ideii, punând omul în centrul existenței omului. Vezi, ideea asta nu este maleabilă, după cum voi demonstra la final.

biblia noastra va cuprinde evangheliile lui kant si hegel, profetii nostri vor fi copernicus, galilei, tesla si edison, rugaciunea noastra va fi nimic altceva decat versificarea elogioasa a FAPTULUI DE-A FI.

Fals și total exclus. Ca ateu, nu caut înlocuirea bibliei cu altceva, nu înlocuiesc un profet cu un alt profet, nu sar din lac în puț. Copernic și Tesla erau niște oameni foarte deștepți, dar nu erau profeți, n-au profețit nimic, doar au inventat chestii.

Și nu doar că n-am avea rugi, nu am cere nimic neantului, dar nici nu putem vorbi despre o versificare elogioasă a faptului de a fi. Religiile fac asta deja (elogiază faptul de a fi imperfect, impur, păcătos, incomplet, într-o lipsă de armonie cu universul).

ne vom atrofia constiinta, in final o vom amputa si vom merge cu proteze din titaniu spre un viitor care aduce perspectiva ciclica aunui rezent reciclat in noi forme de creatie a omului, ne vom inchina noua insine, vom initia conflicte beligerante RATIONALE, pt resurse de apa, hrana sau tehnologie, vom fi LIBERI SPRE A NE URI LIBERTATEA CASTIGATA; undeva, in tenebrele unui suflet mutilat, vom cauta mereu, obsesiv, un MESIA, un hibrid salvator care sa ne SALVEZE de albul orbitor al propriei noastre creatii recente.

În primul rând, oamenii au o foarte atrofiată conștiință de sine, pentru că păcatul săvârșit este împărțit cu divinități supranaturale inexistente. Practic, oamenii își împart vina (rău) cu nimicul. Și cu ce rămân? Cu ideea că răul săvârșit se scurge – prin rugăciune – pe o apă a sâmbetei a iertării, fără ca ei să-și ceară iertare omului căruia i-au greșit.

În al doilea rând, exact religia este proteza de titaniu a conștiinței amputate pentru că omul, fără o conștiință intactă, este doar un mecanism funcțional, dar incomplet.

În al treilea rând, este exact cum ai spus și tu, doar că invers: prin religie, ne-a fost atrofiată conștiința, pe care am amputat-o într-o nouă paradigmă (omul + dumnezeu) a unui trecut reciclat (zeii pre-creștini). Și nu ne vom închina omului, ci dumnezeului și vom iniția conflicte beligerante supranaturale, pentru că unul este dumnezeu iar interpretările sunt multiple.

Dar mai este.

Punând omul în centrul umanității, este exclus ca omul rațional să își omoare vecinul om pentru apă sau mâncare sau alte resurse. Pentru că omul rațional, și care înțelege că nu ne avem decât noi pe noi, împarte și-i înțelege nevoia altui om. Pentru că nu avem nevoie de dumnezeu să ne spună cine trebuie să primească apă și cine pâine, în condițiile în care noi toți suntem oameni.

Dar în final, vă dau dreptate cu ideea pe care ați exprimat-o și pe care o reiterez:

undeva, in tenebrele unui suflet mutilat, vom cauta mereu, obsesiv, un MESIA, un hibrid salvator care sa ne SALVEZE de albul orbitor al propriei noastre creatii recente.

Sunt total de acord. Un suflet mutilat de religie va căuta mereu, obsesiv, un Mesia. Iar acesta este hibridul om-dumnezeu, creația noastră recentă. De aceea și țin să evidențiez că un om mântuit de iraționalul om-inexistență (om-dumnezeu) va crea un nou model: om-oameni.

De care, dealtfel, avem mare nevoie. Pentru că toți suntem oameni și pentru că oricine, oricare și fiecare dintre noi este doar un om între oameni. Nu un om între zei, nu oameni între zei, nu zei între zei sau zei între oameni. Ci oameni.

Desigur, accept să fiu combătut cu argumente raționale.