Este pregătit omul pentru acest gen de libertate?

amina lazar“, la un articol complet pe lângă religie, mi-a lăsat un comentariu pe care țin să-l disec pe bucăți și să-l comentez. Omul a depus un efort de a închega niște idei, cred că se cuvine să-i răspund.

INCEPAND DE MAINE, 8 SEPT 2014, ERADICAM ORICE FORMA DE MANIFESTARE RELIGIOASA, INDIGENA SI EXOGENA.

bun, eradicam religia, in toate formele sale de manifestare; crestinism, islam, budism, hinduism, politeism, tribalism. maniheism. lasam loc suprematiei omului rational si stiintei.

mizam pe faptul ca intr-o lume neutra religios axioma spune ca omul bun va face cat de mult bine poate iar omul rau cat de mult rau e capabil.

Trebuie să comentez un pic ultima idee și să spun că indiferent de religie, un om bun va face bine, respectiv că un om rău va face rău, și vin și cu cifre care să sprijine ideea că religia nu este o barieră împotriva criminalității: 7 din 10,000 de condamnați din SUA sunt atei. Restul sunt credincioși sau asimilabili credincioșilor.

Din contră, deci, dacă ar fi să corelăm criminalitatea din țările predominant credincioase cu criminalitatea din țările necredincioase, putem conchide că religia este un factor determinant al criminalității și, cu cât un om crede mai mult într-o pedeapsă divină, cu atât mai puțin dispus este să se supună instanțelor lumești.

ne crestem copiii in spiritul materialismului existential, exultam antropogeneza.

De ce opusul spiritualității religioase trebuie musai să fie materialismul existențial? De ce excludem, din start, ideea de spiritualitate non-superstițioasă/ non-religioasă? De ce, de exemplu, spiritualitatea filozofică (în care, de exemplu, analizăm filozofic condiția omului, precum în acest articol) este total exclusă? Sau, mai exact, de ce religia a pus monopol pe ideea de spiritualitate, în contextul în care spiritualitatea precede religia?

Mai departe…

te intreb, e pregatit omul pt asa ceva? e pregatit omul pt acest gen de libertate? dupa mii de ani, includ aici si formele de protocrestinism cat si pre crestinism, in care am evoluat psihic cu ideea de forta divina celesta, crezi tu ca omul e pregatit pt a fi liber in acest sens?

si nu ma refer la majoritatea mediocra, superstitioasa, ma refer la tine. da, la tine; apologetul auto determinarii, al ratiunii pure, omul tehnic, autonom. cum functionezi tu de maine, OMULE CONTEMPORAN? da, vei avea gadgeturile tale, regulile tale interne de functionare, tot ansamblul mecanismului DE-A FI.

Condiția primordială a omului este libertatea și mi se pare falsă ideea că omul ar avea nevoie de vreo pregătire specială pentru a trăi și a funcționa în libertate. Pe de altă parte, după mii de ani de îndoctrinare, în care modelele culturale au fost distorsionate de religie, teama unora de o oarecare libertate spirituală este de înțeles. În fond, am fost învățați că există o singură cale spre mântuire. Ea ne-a fost servită pe tavă. De ce, deci, să ne abatem de la “calea cea dreaptă” spre niște mântuiri care pot fi iluzorii?

Frica, deci, și numai frica ține oamenii legați de glia strămoșească a superstiției.

Dar cum te vei raporta la restul lumii, care va fi ca tine, care se va ghida dupa aceleasi reguli, cum vei trai cand antinomia care-ti dadea sens combatand-o se va disipa in real, in concretul rece al unei ratiuni care , sincer, nici nu-ti apartine dar pe care o statuezi la nivel de judecata SUPREMA?

La mine, precum și la alți atei, este simplu. Eu, deja, trăiesc într-o lume concretă, ce exclude religia ca mijloc de promovare a spiritualității individuale (și este logic, pentru că religia este o metodă colectivă, crezul fiind individual).

La mine și la alți atei este simplu: noi nu ne tragem seva din antinomie, existența sau nu a acesteia, vizavi de orice religie/ crez/ metodă non-științifică.

Eu, în lumea mea concretă, rece, lipsită de superstiții, trăiesc cu convingerea supremă că nu ne avem decât noi pe noi, oamenii, și că pentru oameni se cuvine să facem totul. Chiar dacă asta înseamnă demontarea religiei, a metodelor și formelor sociale. Nu pentru că am putea crea ceva mai bun, ci pentru că omul este țelul suprem. Nu zeii, nu ideile, nu crezurile, nu alte cele.

Deci cum mă raportez la restul lumii, acum și într-un viitor ne-superstițios? Punând oamenii pe primul loc, punând dreptul omului deasupra dreptului ideii, punând omul în centrul existenței omului. Vezi, ideea asta nu este maleabilă, după cum voi demonstra la final.

biblia noastra va cuprinde evangheliile lui kant si hegel, profetii nostri vor fi copernicus, galilei, tesla si edison, rugaciunea noastra va fi nimic altceva decat versificarea elogioasa a FAPTULUI DE-A FI.

Fals și total exclus. Ca ateu, nu caut înlocuirea bibliei cu altceva, nu înlocuiesc un profet cu un alt profet, nu sar din lac în puț. Copernic și Tesla erau niște oameni foarte deștepți, dar nu erau profeți, n-au profețit nimic, doar au inventat chestii.

Și nu doar că n-am avea rugi, nu am cere nimic neantului, dar nici nu putem vorbi despre o versificare elogioasă a faptului de a fi. Religiile fac asta deja (elogiază faptul de a fi imperfect, impur, păcătos, incomplet, într-o lipsă de armonie cu universul).

ne vom atrofia constiinta, in final o vom amputa si vom merge cu proteze din titaniu spre un viitor care aduce perspectiva ciclica aunui rezent reciclat in noi forme de creatie a omului, ne vom inchina noua insine, vom initia conflicte beligerante RATIONALE, pt resurse de apa, hrana sau tehnologie, vom fi LIBERI SPRE A NE URI LIBERTATEA CASTIGATA; undeva, in tenebrele unui suflet mutilat, vom cauta mereu, obsesiv, un MESIA, un hibrid salvator care sa ne SALVEZE de albul orbitor al propriei noastre creatii recente.

În primul rând, oamenii au o foarte atrofiată conștiință de sine, pentru că păcatul săvârșit este împărțit cu divinități supranaturale inexistente. Practic, oamenii își împart vina (rău) cu nimicul. Și cu ce rămân? Cu ideea că răul săvârșit se scurge – prin rugăciune – pe o apă a sâmbetei a iertării, fără ca ei să-și ceară iertare omului căruia i-au greșit.

În al doilea rând, exact religia este proteza de titaniu a conștiinței amputate pentru că omul, fără o conștiință intactă, este doar un mecanism funcțional, dar incomplet.

În al treilea rând, este exact cum ai spus și tu, doar că invers: prin religie, ne-a fost atrofiată conștiința, pe care am amputat-o într-o nouă paradigmă (omul + dumnezeu) a unui trecut reciclat (zeii pre-creștini). Și nu ne vom închina omului, ci dumnezeului și vom iniția conflicte beligerante supranaturale, pentru că unul este dumnezeu iar interpretările sunt multiple.

Dar mai este.

Punând omul în centrul umanității, este exclus ca omul rațional să își omoare vecinul om pentru apă sau mâncare sau alte resurse. Pentru că omul rațional, și care înțelege că nu ne avem decât noi pe noi, împarte și-i înțelege nevoia altui om. Pentru că nu avem nevoie de dumnezeu să ne spună cine trebuie să primească apă și cine pâine, în condițiile în care noi toți suntem oameni.

Dar în final, vă dau dreptate cu ideea pe care ați exprimat-o și pe care o reiterez:

undeva, in tenebrele unui suflet mutilat, vom cauta mereu, obsesiv, un MESIA, un hibrid salvator care sa ne SALVEZE de albul orbitor al propriei noastre creatii recente.

Sunt total de acord. Un suflet mutilat de religie va căuta mereu, obsesiv, un Mesia. Iar acesta este hibridul om-dumnezeu, creația noastră recentă. De aceea și țin să evidențiez că un om mântuit de iraționalul om-inexistență (om-dumnezeu) va crea un nou model: om-oameni.

De care, dealtfel, avem mare nevoie. Pentru că toți suntem oameni și pentru că oricine, oricare și fiecare dintre noi este doar un om între oameni. Nu un om între zei, nu oameni între zei, nu zei între zei sau zei între oameni. Ci oameni.

Desigur, accept să fiu combătut cu argumente raționale.

11 Comentarii

  1. Xtall 08 septembrie 2014 la 11:55 - Raspunde

    Depinde la ce om te referi.
    Nu pot intelege cum de alege cineva sa creadă în ceva ce nu poate exista, poate tine si de inteligenta individului, posibil pana acolo sa poată duce o anumita categorie de indivizi, sa fie limita lor.
    Ca nu inteleg de ce cred în religie.
    E singurul lucru pe care nu-l pot intelege, fiindca nu se leaga cu nimic de tiparul universului in care existam noi, restul se mai poate discuta.

    • Atti 08 septembrie 2014 la 16:41 - Raspunde

      Xtall, daca imi permiti, incerc sa iti raspund eu, biet absolvent de teologie din vremuri de muuuuult apuse 🙂

      Cum de alege cineva sa creada in ceva ce nu poate exista: obisnuinta. Inertie sociala daca accepti termenul. Nu e o alegere PRO, e doar amorteala mentala de a te pune CONTRA activ. Acum asistam la o moda de a te pune contra religiei, in consecinta si media varstei de a te pune contra (30-40 de ani) a scazut simtitor catre 20+.

      Ca nu inteleg de ce cred in religie: aici ai formulat gresit, dar adevarat 🙂 Probabil ai vrut sa te intrebi de ce cred in Dzeu? Dar ai dreptate, pentru ca o buna parte din credinciosi cred in forma. In partea vizibila. In preot, in biserica, in slujba, in icoane. Deci, tot partea tangibila de religie regimentata, organizata. Ideea de Dzeu le este straina. Ideea de credinta le este si mai straina.

      Aici raspunsul meu e simplu: oamenii au nevoie sa se minta frumos pentru a mai trai o zi. Au nevoie de o explicatie suficient de nebuloasa si aburita incat sa fie aplicabila la te miri ce. Au nevoie de o supapa. Religia le ofera asta. In alte tari e psihoterapeutul care are acest rol. Btw – multi preoti cu experienta si coloana vertebrala (sunt si din acestia) lucreaza in mod real cu enoriasii exact ca un terapeut. Atat de mare e nevoia din acest punct de vedere incat numai eu stiu 4 care s-au apucat de studii de profil de specialitate.

      Ziceai de tiparul universului. Hmmm. Suntem oare in masura sa ne pronuntam asupra tiparului universului? Hell no. La fel cum nu e nici religia capabila sa faca acest lucru. E work in progress. Nu pica in capcana enunturilor absolute.

      BTW (si e un BTW cu majuscule): religia are rol, biserica are rol in societate. Misiunea sociala este cat se poate de valabila. Ca liderii organizatiei si organizatia in sine e bolnava? Corect, desi aici sunt diferente majore de la tara la tara. Xtall, nu te lua dupa mizeria de la noi – crede-ma, suntem o exceptie negativa nasoala, aratata cu degetul in alte tari – din categoria “asa nu”.

      • Xtall 08 septembrie 2014 la 17:52 - Raspunde

        De ce nu se crede în altceva, mai palpabil, mai aproape de realitate, mai comparabil, cu o probabilitate mai mare de a exista, extratereștri de exemplu ?
        La tiparul mediului în care existam, nu e atât aberant sa crezi ca poate exista ceva similar.
        Exista model de comparație sau similitudine, noi.
        Macar sa fie ceva pe o direcție cat de cat probabila, treaba cu Dzeu mi se pare mult prea paralela ca posibilitate de a exista.
        Si eu am o mare curiozitate de a ști sau afla, dar nu pot sa cred orbește in ideea ca mi-ar satisface vreo temere sau altceva. Curiozitatea nu-mi este satisfăcută de asa ceva.
        In mare, bănuiesc ca de asta se crede, ii liniștește apropo de teama de moarte, de existenta dupa neființă, nu ?
        Chestia cu faptele bune in religia noastra e tot o răsplată dupa neființă.
        Pe langa asta se învârte totul, pe temeri si pe asigurarea ca vor fi rasplatiti

        • Xtall 08 septembrie 2014 la 18:35 - Raspunde

          Faptele bune la noi nu însemnă neaparat bine, fapta buna este cea necondiționata, inclusiv de religie.
          Dar din pct de vedere psihic, chiar fizic, treaba asta e posibil sa aibă un rol benefic pentru individ, conferă o senzație de mulțumire, fericirea ca s-a încadrat in tiparul religios care cu siguranța il va răsplăti (daca poti sa crezi orbește tot ce ti se spune, e clar ca si in răsplata se crede cu ardoare, nu are cum sa fie in afara pachetului servit)

          Acum daca e sa o luam pe partea normala, în viata e nevoie de stări de genul, linistea, mulțumirea si fericirea individului fac parte din calitatea vieții.
          Deci chiar de nu fac în adevăratul sens o fapta buna, religioșii au instrumentele prin care își crează singuri stările de fericire si mulțumire 🙂
          Dar toate instrumentele sau obiceiurile care țin de religie nu sunt bazate pe o gândire rațională.

          Din cauza asta cred ca nu e ok sa te bazezi pe sf-uri de genul, ca fiind adevărate, si nu pe rațiune, la fel poate sa facă oricine, fericirea si mulțumirea unui individ poate sa vina din orice, inclusiv crima dacă asta il satisface.

          • Xtall 08 septembrie 2014 la 18:45 -

            Arabii sunt dovada cea mai concreta ca nu e bine.
            Uite numai ce fericire religioasa si crime motivate au in capul lor

          • Robin Molnar 08 septembrie 2014 la 23:16 -

            “Faptele bune la noi nu însemnă neaparat bine, fapta buna este cea necondiționata, inclusiv de religie.”.

            Exact. Îi faci un bine unui om, nu unui zeu.

  2. Atti 08 septembrie 2014 la 23:07 - Raspunde

    Xtall: singura chestie mai deapula decat monahismul de garsoniera (cum le zic eu credinciosilor de carton) este convingerea absoluta ca tu ai dreptate. Ca tu detii adevarul suprem. E acelasi tip de ignoranta, indiferent ca il promoveaza un burtos de la o manastire sau un anonim de pe blogul lui Robin.

    Intelegi ce inseamna “Live and let live” ? Inseamna ca toti au un loc pe planeta asta, indiferent ca sunt in fan-club-ul unui burtos cu barba din cer sau se inchina la Stephen Hawking sau Daniken sau cine vrei tu.

    Ceea ce in schimb te condamna definitiv si irevocabil e comentariul cu arabii. Domnul meu, esti asa de tare pe langa incat previziunile economice lui Ponta par exacte la ultimul ban.

    Incerc sa inteleg ce zici de fapt. Probabil faci referire la fundamentalismul religios? Ehem.

    Crezi ca ei sunt singurii care se lupta cu acest fenomen? Vai de capul tau. De fapt vai de capul nostru, ca la fel cred majoritatea.

    Sa o luam asa, pe bucatele si pe credintele majore.

    1. Crestinism: republicanii extremisti din State, democratii baptisti din Sud. Ai vazut vreodata retorica promovata de ei? Ai asistat vreodata la o predica de-a lor? Eu da. Not fun. Au si ei destule crime pe teme de genul. KKK ring a bell? Sau ortodocsii fundamentalisti. Craaap, te ia cu dureri de cap. Doar ca na, nu da bine pe CNN, deci nu se da pe sticla.

    2. Judaism: stii cine a inventat terorismul modern? Baietii astia draguti, in timpul primei Aliyah. Stii cine au fost primele tinte? Englezii, turcii si arabii. Si erau atat de buni incat restul trupei a invatat de la ei. Ironic, amu’ primesc recitalul lectiei bine invatate. Dar lasand gluma deoparte, inca nu ai avut norocul de a asculta un rabi din aripa Haredi, explicand audientei in ivrit ca singurul arab / crestin / add your choice here / bun e ala mort. De ce? Ca de aia, ca nu e evreu. De altfel statul Israel in fiecare an mai adauga cateva organizatii extremiste proprii pe lista neagra, de obicei din curentul kahanatic.

    3. Mohamedani: tu ii denumesti generic arabi, ca nu stii mai bine. Ei bine, “arabi” astia sunt cam 45 de natiuni majore diferite asa la prima vedere, din 3 continente, cu vreo 80 de limbi diferite. Asta asa, la prima vedere. Si habar nu ai despre ce vorbesti. Ei sunt la moda acum, ei sunt baietii rai de serviciu. Si zonele de conflict sunt rezultatul a unui futai de 300 ani, in care marile puteri jucau sah pe harta, fara sa le pese de nimeni si nimic. Urmarile le primesti la pachet, marca ISIS, Assad si restul.

    4. Buddhism: aiaiai, religia pacii, bla bla bla. Na, astia cu pacea si integrarea in absolut sustineau fara nici o jena ca uciderea directa a unui comunist si a familiei acestuia nu violeaza perceptele morale. Asta prin anii 80 sau in Thailanda anilor 2000. Si mai putem povesti de Aum si ioioi cate altele.

    Na nene, ai inteles? Mai crezi ca detii adevarul suprem? Ca arabii sunt singurii cu bube-n cur? Ca religia e rea, ateii sunt buni, totul e alb si negru?

    Eh, ce rost are. Incerc sa fac educatie prin comentarii de blog. Trist, eh?

    Na, scuze Robin ca am uitat sa ma mai opresc.

    • Robin Molnar 08 septembrie 2014 la 23:14 - Raspunde

      Încerc să nu monopolizez discuția și văd că se încing spiritele pe aici.

      Cred că Xtall se referea la proporția de idioți din masa populației, în care caz tind să-i dau dreptate când spune că-s duși rău. Și asta, nu pentru că ar fi toți așa (știu că nu sunt, am lucrat cu musulmani), ci pentru că și-au croit societatea într-un anume fel.

      Sigur, asta nu înseamnă că ateii au dreptate.

      Dar discuția nu este despre dreptate sau despre care religie este mai bună, ci discuția este despre om, pur și simplu.

      Când vom pune, deci, omul în mijlocul oamenilor?

      • Xtall 08 septembrie 2014 la 23:43 - Raspunde

        Când va dispărea minciuna si interesul de manipulare.
        Pana atunci nici o șansă.

    • Xtall 08 septembrie 2014 la 23:32 - Raspunde

      Atti, nu mai exista “Live and let live”
      E “Live and let live”, pana la un anumit prag. De acolo mai departe e pus stop.
      Limita pragului de a se trai cum vrea, acolo unde se spune stop, e stabilita de persoanele raționale, nu de religioși si nici pe baze religioase.

      “Probabil faci referire la fundamentalismul religios? ”
      Nu, m-am referit strict la conceptul de religie si la ceea ce produce.
      Exact asta oferă religia, promisiuni si fericire pentru cei slabi de înger, arabii sunt doar o alta fata a religiei, nu sunt deloc mai speciali fata de alții, aceleasi promisiuni li se oferă si lor, fericire si recompense, dupa.
      Poate doar filosofia hidusa sa fie ceva mai speciala si mai aproape de umanism, dar in rest, nici o alta religie nu difera in concepte

    • Robin Molnar 09 septembrie 2014 la 08:31 - Raspunde

      Mi-ar plăcea și mie să fie live and let live. Doar că, în practică, nu se aplică.

      Sau, cum se aplică live and let live, când persoanelor de același sex și se interzice să live together.

      Sau, cum se aplică live and let die, când muribunzilor nu li se oferă dreptul la eutanasiere?

      În condițiile în care regulile acestea sunt impuse de ceea ce tu numești monahism de garsonieră, interzicerile mi se par excesiv de crude.

      Poate îmi scapă, totuși, ceva?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.