11 Comentarii

  1. Xtall 08 septembrie 2014 la 11:55 - Raspunde

    Depinde la ce om te referi.
    Nu pot intelege cum de alege cineva sa creadă în ceva ce nu poate exista, poate tine si de inteligenta individului, posibil pana acolo sa poată duce o anumita categorie de indivizi, sa fie limita lor.
    Ca nu inteleg de ce cred în religie.
    E singurul lucru pe care nu-l pot intelege, fiindca nu se leaga cu nimic de tiparul universului in care existam noi, restul se mai poate discuta.

    • Atti 08 septembrie 2014 la 16:41 - Raspunde

      Xtall, daca imi permiti, incerc sa iti raspund eu, biet absolvent de teologie din vremuri de muuuuult apuse 🙂

      Cum de alege cineva sa creada in ceva ce nu poate exista: obisnuinta. Inertie sociala daca accepti termenul. Nu e o alegere PRO, e doar amorteala mentala de a te pune CONTRA activ. Acum asistam la o moda de a te pune contra religiei, in consecinta si media varstei de a te pune contra (30-40 de ani) a scazut simtitor catre 20+.

      Ca nu inteleg de ce cred in religie: aici ai formulat gresit, dar adevarat 🙂 Probabil ai vrut sa te intrebi de ce cred in Dzeu? Dar ai dreptate, pentru ca o buna parte din credinciosi cred in forma. In partea vizibila. In preot, in biserica, in slujba, in icoane. Deci, tot partea tangibila de religie regimentata, organizata. Ideea de Dzeu le este straina. Ideea de credinta le este si mai straina.

      Aici raspunsul meu e simplu: oamenii au nevoie sa se minta frumos pentru a mai trai o zi. Au nevoie de o explicatie suficient de nebuloasa si aburita incat sa fie aplicabila la te miri ce. Au nevoie de o supapa. Religia le ofera asta. In alte tari e psihoterapeutul care are acest rol. Btw – multi preoti cu experienta si coloana vertebrala (sunt si din acestia) lucreaza in mod real cu enoriasii exact ca un terapeut. Atat de mare e nevoia din acest punct de vedere incat numai eu stiu 4 care s-au apucat de studii de profil de specialitate.

      Ziceai de tiparul universului. Hmmm. Suntem oare in masura sa ne pronuntam asupra tiparului universului? Hell no. La fel cum nu e nici religia capabila sa faca acest lucru. E work in progress. Nu pica in capcana enunturilor absolute.

      BTW (si e un BTW cu majuscule): religia are rol, biserica are rol in societate. Misiunea sociala este cat se poate de valabila. Ca liderii organizatiei si organizatia in sine e bolnava? Corect, desi aici sunt diferente majore de la tara la tara. Xtall, nu te lua dupa mizeria de la noi – crede-ma, suntem o exceptie negativa nasoala, aratata cu degetul in alte tari – din categoria “asa nu”.

      • Xtall 08 septembrie 2014 la 17:52 - Raspunde

        De ce nu se crede în altceva, mai palpabil, mai aproape de realitate, mai comparabil, cu o probabilitate mai mare de a exista, extratereștri de exemplu ?
        La tiparul mediului în care existam, nu e atât aberant sa crezi ca poate exista ceva similar.
        Exista model de comparație sau similitudine, noi.
        Macar sa fie ceva pe o direcție cat de cat probabila, treaba cu Dzeu mi se pare mult prea paralela ca posibilitate de a exista.
        Si eu am o mare curiozitate de a ști sau afla, dar nu pot sa cred orbește in ideea ca mi-ar satisface vreo temere sau altceva. Curiozitatea nu-mi este satisfăcută de asa ceva.
        In mare, bănuiesc ca de asta se crede, ii liniștește apropo de teama de moarte, de existenta dupa neființă, nu ?
        Chestia cu faptele bune in religia noastra e tot o răsplată dupa neființă.
        Pe langa asta se învârte totul, pe temeri si pe asigurarea ca vor fi rasplatiti

        • Xtall 08 septembrie 2014 la 18:35 - Raspunde

          Faptele bune la noi nu însemnă neaparat bine, fapta buna este cea necondiționata, inclusiv de religie.
          Dar din pct de vedere psihic, chiar fizic, treaba asta e posibil sa aibă un rol benefic pentru individ, conferă o senzație de mulțumire, fericirea ca s-a încadrat in tiparul religios care cu siguranța il va răsplăti (daca poti sa crezi orbește tot ce ti se spune, e clar ca si in răsplata se crede cu ardoare, nu are cum sa fie in afara pachetului servit)

          Acum daca e sa o luam pe partea normala, în viata e nevoie de stări de genul, linistea, mulțumirea si fericirea individului fac parte din calitatea vieții.
          Deci chiar de nu fac în adevăratul sens o fapta buna, religioșii au instrumentele prin care își crează singuri stările de fericire si mulțumire 🙂
          Dar toate instrumentele sau obiceiurile care țin de religie nu sunt bazate pe o gândire rațională.

          Din cauza asta cred ca nu e ok sa te bazezi pe sf-uri de genul, ca fiind adevărate, si nu pe rațiune, la fel poate sa facă oricine, fericirea si mulțumirea unui individ poate sa vina din orice, inclusiv crima dacă asta il satisface.

          • Xtall 08 septembrie 2014 la 18:45 -

            Arabii sunt dovada cea mai concreta ca nu e bine.
            Uite numai ce fericire religioasa si crime motivate au in capul lor

          • Robin Molnar 08 septembrie 2014 la 23:16 -

            “Faptele bune la noi nu însemnă neaparat bine, fapta buna este cea necondiționata, inclusiv de religie.”.

            Exact. Îi faci un bine unui om, nu unui zeu.

  2. Atti 08 septembrie 2014 la 23:07 - Raspunde

    Xtall: singura chestie mai deapula decat monahismul de garsoniera (cum le zic eu credinciosilor de carton) este convingerea absoluta ca tu ai dreptate. Ca tu detii adevarul suprem. E acelasi tip de ignoranta, indiferent ca il promoveaza un burtos de la o manastire sau un anonim de pe blogul lui Robin.

    Intelegi ce inseamna “Live and let live” ? Inseamna ca toti au un loc pe planeta asta, indiferent ca sunt in fan-club-ul unui burtos cu barba din cer sau se inchina la Stephen Hawking sau Daniken sau cine vrei tu.

    Ceea ce in schimb te condamna definitiv si irevocabil e comentariul cu arabii. Domnul meu, esti asa de tare pe langa incat previziunile economice lui Ponta par exacte la ultimul ban.

    Incerc sa inteleg ce zici de fapt. Probabil faci referire la fundamentalismul religios? Ehem.

    Crezi ca ei sunt singurii care se lupta cu acest fenomen? Vai de capul tau. De fapt vai de capul nostru, ca la fel cred majoritatea.

    Sa o luam asa, pe bucatele si pe credintele majore.

    1. Crestinism: republicanii extremisti din State, democratii baptisti din Sud. Ai vazut vreodata retorica promovata de ei? Ai asistat vreodata la o predica de-a lor? Eu da. Not fun. Au si ei destule crime pe teme de genul. KKK ring a bell? Sau ortodocsii fundamentalisti. Craaap, te ia cu dureri de cap. Doar ca na, nu da bine pe CNN, deci nu se da pe sticla.

    2. Judaism: stii cine a inventat terorismul modern? Baietii astia draguti, in timpul primei Aliyah. Stii cine au fost primele tinte? Englezii, turcii si arabii. Si erau atat de buni incat restul trupei a invatat de la ei. Ironic, amu’ primesc recitalul lectiei bine invatate. Dar lasand gluma deoparte, inca nu ai avut norocul de a asculta un rabi din aripa Haredi, explicand audientei in ivrit ca singurul arab / crestin / add your choice here / bun e ala mort. De ce? Ca de aia, ca nu e evreu. De altfel statul Israel in fiecare an mai adauga cateva organizatii extremiste proprii pe lista neagra, de obicei din curentul kahanatic.

    3. Mohamedani: tu ii denumesti generic arabi, ca nu stii mai bine. Ei bine, “arabi” astia sunt cam 45 de natiuni majore diferite asa la prima vedere, din 3 continente, cu vreo 80 de limbi diferite. Asta asa, la prima vedere. Si habar nu ai despre ce vorbesti. Ei sunt la moda acum, ei sunt baietii rai de serviciu. Si zonele de conflict sunt rezultatul a unui futai de 300 ani, in care marile puteri jucau sah pe harta, fara sa le pese de nimeni si nimic. Urmarile le primesti la pachet, marca ISIS, Assad si restul.

    4. Buddhism: aiaiai, religia pacii, bla bla bla. Na, astia cu pacea si integrarea in absolut sustineau fara nici o jena ca uciderea directa a unui comunist si a familiei acestuia nu violeaza perceptele morale. Asta prin anii 80 sau in Thailanda anilor 2000. Si mai putem povesti de Aum si ioioi cate altele.

    Na nene, ai inteles? Mai crezi ca detii adevarul suprem? Ca arabii sunt singurii cu bube-n cur? Ca religia e rea, ateii sunt buni, totul e alb si negru?

    Eh, ce rost are. Incerc sa fac educatie prin comentarii de blog. Trist, eh?

    Na, scuze Robin ca am uitat sa ma mai opresc.

    • Robin Molnar 08 septembrie 2014 la 23:14 - Raspunde

      Încerc să nu monopolizez discuția și văd că se încing spiritele pe aici.

      Cred că Xtall se referea la proporția de idioți din masa populației, în care caz tind să-i dau dreptate când spune că-s duși rău. Și asta, nu pentru că ar fi toți așa (știu că nu sunt, am lucrat cu musulmani), ci pentru că și-au croit societatea într-un anume fel.

      Sigur, asta nu înseamnă că ateii au dreptate.

      Dar discuția nu este despre dreptate sau despre care religie este mai bună, ci discuția este despre om, pur și simplu.

      Când vom pune, deci, omul în mijlocul oamenilor?

      • Xtall 08 septembrie 2014 la 23:43 - Raspunde

        Când va dispărea minciuna si interesul de manipulare.
        Pana atunci nici o șansă.

    • Xtall 08 septembrie 2014 la 23:32 - Raspunde

      Atti, nu mai exista “Live and let live”
      E “Live and let live”, pana la un anumit prag. De acolo mai departe e pus stop.
      Limita pragului de a se trai cum vrea, acolo unde se spune stop, e stabilita de persoanele raționale, nu de religioși si nici pe baze religioase.

      “Probabil faci referire la fundamentalismul religios? ”
      Nu, m-am referit strict la conceptul de religie si la ceea ce produce.
      Exact asta oferă religia, promisiuni si fericire pentru cei slabi de înger, arabii sunt doar o alta fata a religiei, nu sunt deloc mai speciali fata de alții, aceleasi promisiuni li se oferă si lor, fericire si recompense, dupa.
      Poate doar filosofia hidusa sa fie ceva mai speciala si mai aproape de umanism, dar in rest, nici o alta religie nu difera in concepte

    • Robin Molnar 09 septembrie 2014 la 08:31 - Raspunde

      Mi-ar plăcea și mie să fie live and let live. Doar că, în practică, nu se aplică.

      Sau, cum se aplică live and let live, când persoanelor de același sex și se interzice să live together.

      Sau, cum se aplică live and let die, când muribunzilor nu li se oferă dreptul la eutanasiere?

      În condițiile în care regulile acestea sunt impuse de ceea ce tu numești monahism de garsonieră, interzicerile mi se par excesiv de crude.

      Poate îmi scapă, totuși, ceva?

Dă-i un răspuns lui Xtall Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.