„Marșul pentru viață” (cu ghilimele de rigoare) vine c-o serie de argumente, printre care și acela că ne scade populația. Or, aici este un mic secret istoric: marii călăi ai lumii își justificau acțiunile folosindu-se de dimensiunea populației. Cumva, în mintea adepților acestui fascism ortodox și ai falsului absolut le-a înflorit în cap ideea că este un număr optim de populație și că ei și numai ei sunt capabili să-l determine.

Apoi, exact precum în marșurile naționaliste ale lui Hitler, în capete li s-a înțelenit ideea că prin numărul lor pot să ceară agresiunea altora: Moarte evreilor!, se striga atunci. Acum se cere moarte mamelor care nu vor să (re)devină mame. Sau „Trebuie să facem totul pentru țară”, cum se striga atunci, chiar dacă asta însemna atrocități și moarte și suferință. Așa se propune și acum.

Întrebarea care pare să nu-și găsească un răspuns este: are mulțimea adeptă a acestui val de fascism ortodox dreptul de a cere limitarea drepturilor altora/ tuturor?