Kakistocrație, un fel de populism tembel

Nu sunt absolut sigur că așa se traduce, termenul de kakistocrație provine din limba greacă, a ajuns la mine pe filieră anglo-americană, și se referă la sistemul de guvernare în care țara este condusă de către cei cei mai proști, mai răi și mai puțin calificați membri.Nu știu alții cum au ajuns, noi sigur am ajuns aici prin aceea că nu am avut parte de lustrație, adică nu a avut loc o purificare a sistemului politic sau socio-economic prin care foștilor comuniști să li se interzică accesul la bani și putere, după căderea comunismului.

Aici ne-a adus, de fapt, democrația originală a lui Ion Iliescu, pe o pistă greșită, pe o cale greșită, un înfundat drum al istoriei în care barca asta numită România ia apă și cinci milioane de români s-au salvat.

Colapsul social, de aceea, este iminent, indiferent de promisiunile politicienilor, iar faptul că acum România este în cădere liberă este, fundamental, un lucru bun. Niciun sistem politic, nici măcar unul grozav de netrebnic numit kakistocrație, nu poate rezista presiunilor sociale care macină economia.

Cum ar veni, România se duce la fund, iar parlamentul actual nu are o soluție reală la problemele generalizate cu care se confruntă comunitățile mici și sărace, în care pâinea se ia la felie și-n care aspirina este, din păcate, prea scumpă.

De ani de zile, investim în sărăcie. Da ani de zile, prioritățile noastre sunt altele decât munca, productivitatea muncii, educația sau valoarea adăugată, de aceea acum se fabrică dușmani imaginari (Soroș, corporațiile) pe care vina să fie plasată strategic, când inevitabilul va veni. Căci va veni.

Personal, aștept cu nerăbdare data scadenței, când traiul în kakistocrație ne va înmâna factura de final, împărțită atât de către cei care au stat acasă, cât și de cei care au fost la vot și a votat pentru kakistocrație. Drept vorbind, cei care au votat împotriva acesteia sunt minoritari, deci societate are o direcție clară ș-și folosește toată energia pentru înfăptuirea acestui măreț ideal, falimentul național.

Și, să zicem, statul naționalizează pionul 2 de pensii. Ce credeți că va rezolva? Absolut nimic, statul lucrează pentru risipa muncii și maxim va să amâne inevitabil poate un an sau doi, dacă nu ne ajunge din urmă vreo criză financiară.

Ce vreau să spun? România este acum o kakistocrație la metastază, iar pentru asta nu există vindecare. Va fi bine, să ne bucurăm, așadar. Dar înainte de asta, însă, ne va fi rău, mult mai rău.

Gaudeamus, igitur!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.