Despre abilitățile cognitive și muncă
Recent am dat peste studiul intitulat „Folosirea excesivă duce la pierderea sa? Efectul orelor lucrate asupra abilităților cognitive„, despre abilitățile cognitive și muncă, realizat de Facultatea de Economie din cadrul Meisei University și Institutul de Economie Aplicată și Cercetare Socială din Melbourne.În studiu, se vede o corelație directă între abilitățile cognitive și muncă, adică între timpul petrecut la muncă și capacitățile cognitive, iar optimul pare să fie semnificativ sub 40 de ore pe săptămână, cât ar fi standardul de muncă actual.
Pe scurt, până la 25 de ore pe săptămână, efectul muncii asupra capacităților cognitive este unul pozitiv, iar după acest prag efectul este unul negativ.
Care sunt implicațiile?
- Probabil că este preferabil ca testele și examinările, precum și sarcinile care necesită un considerabil efort cognitiv să fie făcute în primele trei zile de muncă, înainte de atingerea pragului critic.
- Știm deja de ani e zile că joi și vineri sunt zilele cu cele mai multe accidente rutiere, pentru că oamenii sunt deja obosiți după o săptămână de muncă și au capacitățile cognitive afectate. Poate că aplicând informația aceasta în educația rutieră și în regulamentul de circulație vom reuși reducerea numărului victimelor.
- Firește, nu în toate profesiile este nevoie de cele mai bune condiții cognitive, dar pentru unele ar fi preferabil ca informația aceasta să fie măcar prezentată.
Legat de IT, pragul de 25 de ore mi se pare prea scăzut și cred că s-ar merita făcut un studiu, pe meserii, care să ne arate legătura dintre capacitățile cognitive și volumul de muncă, în funcție de sectorul de activitate.
Cumva, mi s-ar părea contra-intuitiv să nu existe nicio diferențiere semnificativă între sectoarele de activitate. De exemplu, poate că neuro-chirurgii au cel mai ridicat prag, însă este doar o estimare.
În fine, știind care este legătura dintre abilitățile cognitive și muncă, cum procedăm?
Alea 25 de ore mi se par realiste și (probabil) reprezintă o medie. Încearcă să faci time tracking automat la ce faci (e.g. folosește waka time), vezi câte ore lucrezi de fapt.
S-ar putea să ai o surpriză 🙂
Bine, în IT să zicem că este mai simplu. Dar în alte domenii cum măsori? Și-apoi, să zicem că folosești un sistem de monitorizare a muncii în IT, ce măsoară – de fapt – acel sistem? Tipul petrecut în niște aplicații, sau întreg procesul cognitiv legat de muncă, împreună cu toate sarcinile auxiliare, denumite overhead?
Evident, măsoară interacțiunea cu o anumită aplicație.
Munca pasivă nu cred că se poate măsura; nici tu nu poți separa complet munca de viața privată.
Gândește-te doar de câte ori ți-a venit o idee când făceai ceva fără nici o legătură cu munca. Ce facem în situația asta, tratăm momentul ăla ca muncă?
Exact aici doream să ajung, la măsurarea doar a muncii active. Or, în multe domenii, munca activă este doar jumătate din muncă, uneori chiar mai puțin, de exemplu în cercetare.
Ținând cont de faptul că atât munca activă, cât și cea pasivă, consumă din prime time-ul cognitiv, cred că ne aflăm într-o situație de măsurare cuantică, dacă îmi permiți această paralelă, în care măsurarea în sine influențează procesul măsurat, afectându-l. Ceea ce mi se pare deosebit de interesant, că ne spune cum nu putem măsura munca, dar nu ne cum o putem măsura.
Interesant, nu?