4 Comentarii

  1. Ionuț Staicu 14 mai 2018 la 08:59 - Raspunde

    Alea 25 de ore mi se par realiste și (probabil) reprezintă o medie. Încearcă să faci time tracking automat la ce faci (e.g. folosește waka time), vezi câte ore lucrezi de fapt.

    S-ar putea să ai o surpriză 🙂

    • Robin Molnar 14 mai 2018 la 09:42 - Raspunde

      Bine, în IT să zicem că este mai simplu. Dar în alte domenii cum măsori? Și-apoi, să zicem că folosești un sistem de monitorizare a muncii în IT, ce măsoară – de fapt – acel sistem? Tipul petrecut în niște aplicații, sau întreg procesul cognitiv legat de muncă, împreună cu toate sarcinile auxiliare, denumite overhead?

  2. Ionuț Staicu 14 mai 2018 la 12:26 - Raspunde

    Evident, măsoară interacțiunea cu o anumită aplicație.

    Munca pasivă nu cred că se poate măsura; nici tu nu poți separa complet munca de viața privată.

    Gândește-te doar de câte ori ți-a venit o idee când făceai ceva fără nici o legătură cu munca. Ce facem în situația asta, tratăm momentul ăla ca muncă?

    • Robin Molnar 14 mai 2018 la 14:17 - Raspunde

      Exact aici doream să ajung, la măsurarea doar a muncii active. Or, în multe domenii, munca activă este doar jumătate din muncă, uneori chiar mai puțin, de exemplu în cercetare.

      Ținând cont de faptul că atât munca activă, cât și cea pasivă, consumă din prime time-ul cognitiv, cred că ne aflăm într-o situație de măsurare cuantică, dacă îmi permiți această paralelă, în care măsurarea în sine influențează procesul măsurat, afectându-l. Ceea ce mi se pare deosebit de interesant, că ne spune cum nu putem măsura munca, dar nu ne cum o putem măsura.

      Interesant, nu?

Dă-i un răspuns lui Robin Molnar Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.