16 Comentarii

  1. Xtall 17 februarie 2015 la 19:37 - Raspunde

    E o idee falsa ca nu iesi sa te aperi.
    Oricine își va apăra ceea ce contează pentru el. Dar in mod personal.
    Problema e ca ceea ce contează acum pentru fiecare, nu mai e țara, ea si-a pierdut valoarea si credibilitatea.
    De ce ? Fiindca țara de fapt te-a furat si jecmănit de te-a spart, fiindca țara ti-a aruncat mereu, nu e treaba ta ce fac, descurca-te singur.
    Si exact asta o sa facă marea majoritate, o sa se descurce si o sa se apere, singuri.
    Individualismul nu a apărut peste noapte sau din senin, a fost instituit metodic de stat prin excluderea populatiei de la deciziile care o priveau.
    Si atunci ce pretenții mai pot avea? Sa se descurce si ei singuri, doar asta e politica.

  2. Danyzus 18 februarie 2015 la 10:31 - Raspunde

    Nu cred ca romanii sunt lasi, dar pur si simplu conducatorii actuali nu-ti inspira nici o incredere. Cred ca ne-am intoarce de pe front raniti, datori vanduti la banci, fara apartamente sau masini care au fost distruse de bombardament iar statul ti-ar cere taxe si impozite fara sa-ti ofere nimic. Nici macar spitale nu avem, cu cateva exceptii. Eu unul cred ca dotarea spitalelor ar trebui sa fie primul pas spre apararea tarii, nu inventarierea rezervistilor. Taranii aia care au luptat in al doilea razboi mondial isi aparau mosia, pamantul dobandit de la stat. Altii au primit pamanturi drept recunostiinta a participarii la razboi. Noi ce aparam? Personal, prefer o invazie ruseasca decat o racheta nucleara care se ne faca scrum pe toti. Singura solutie e un razboi de gherila pe care rusii nu au cum sa-l castige in Romania. De fapt, cred ca nimeni in toata istoria mondiala nu a castigat un razboi de gherila: americanii si-au luat-o in Vietnam si Irak, rusii in Afganistan, ucrainienii vor pierde si ei in zona de est. Atrocitatile de razboi sunt inevitabile, ba mai mult sigur se vor gasi si printre ai nostrii unii care sa faca asemenea fapte descrise de tine. Apararea copiilor si femeilor nu inseamna neaparat ca trebuie sa pui mana pe arma si sa-i intampini pe rusi. Poate ca vrei sa-ti duci familia in siguranta peste granita si apoi sa te intorci sa lupti. Sau lupti pentru tara care te adaposteste, ca tot suntem in UE. Sau alte variante.

    • Mihai Papuc 19 februarie 2015 la 15:06 - Raspunde

      “De fapt, cred ca nimeni in toata istoria mondiala nu a castigat un razboi de gherila”

      Îți dau doar două contra-exemple recente: Rusia a învins în Cecenia, SUA în Irak. Metode au fost complet diferite, dar în ambele situații luptătorii de gherilă au fost învinși.

      • Danyzus 20 februarie 2015 la 10:21 - Raspunde

        In Cecenia n-au castigat rusii. Aia de acolo erau atat de corupti incat se bateau intre ei: mafie, grupari paramilitare, rebeli, etc. Rusia doar a ajutat (mituit) una din parti care pana la urma a preluat puterea. SUA a castigat in Irak? De asta isi face de cap ISIS pe acolo, plus cateva teritorii vecine?

        • Mihai Papuc 21 februarie 2015 la 00:23 - Raspunde

          Tocmai asta este ideea: în războiul de gherilă nu învingi cu metode convenționale. Rezultatul din Cecenia pentru ruși – stabilitate. Adică exact ce doreau.

          În ceea ce privește Irakul, SUA a învins acolo – la retragerea armatei situația era foarte bună. Că premierul irakian a fost un mare dobitoc care și-a băgat picioarele în tot ce au reușit americanii să facă pentru el (până la urmă, că inițial și americanii au încasat-o, abia Petraeus a reușit să schimbe soarta războiului), asta nu a mai fost vina armatei americane. Recomand acest documentar excelent despre modul cum a apărut ISIS: http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/rise-of-isis/

          Bine, victoria în războiul de gherilă nu are soluții standard, ci presupune identificarea unei strategii adecvate teatrului de operații. De exemplu, chiar dacă Petraeus a învins în Irak, nu a reușit același lucru în Afganistan – nici el, nici succesorii săi.

  3. aNDRIIpOPA 18 februarie 2015 la 13:27 - Raspunde

    Daca ii intrebi pe cei ce au trait vremurile “rusilor eliberatori”, ar trebui sa li te adresezi cu “davai ceas, davai hazaica”… numai vazand groaza din ochii lor la auzul acestor cuvinte putem intelege cu adevarat “binefacerile”…

    Si vis pace, para bellum

  4. Alina M 18 februarie 2015 la 23:48 - Raspunde

    Pff, câte motive numai ca să nu fie luați în evidență. Mă întreb cum ar fi dacă ar trebui să meargă de-adevăratelea pe front. Copiii ăștia nu s-au prins că odată cu cetățenia română au primit și obligația de a respecta constituția. Dacă in ea scrie că ești obligat să-ți aperi patria, apăi ori emigrezi, ori o aperi, ori te așteaptă tribunalul militar.

    Nu știu cine a perpetuat ideea asta cum că ar fi pe vrute. Este pe vrute până intrăm în rahat, dup-aia e pe obligate.

    • Atti 20 februarie 2015 la 00:43 - Raspunde

      Zici de constitutie. Aha. Sa o apar? Sa o apar eu, plebea, cat timp cei care au obligatia legala de a o apara, se caca pe ea?

      Sa ma bat pentru Ponta? Pentru barba preafericitului? Pentru Vuiton-ul lui Udrea?

      Da Alina, am obligatia sa respect constitutia. Si in caz de razboi, astept sa vad aliniati, in coloana de mars, toti deputatii, senatorii, preotii, rahatii de bani gata, fotbalisti, pe toti. Na, cand aia merg pe front, apoi POATE ma gandesc si eu ca e cazul.

      Dar sa ma bat pentru ei? Cum am mai zis, in caz de defilare de tancuri rusesti in fata parlamentului, eu sponsorizez popcornul.

      • Alina M 20 februarie 2015 la 11:46 - Raspunde

        Nu eu am scris Constituția.

        • Xtall 20 februarie 2015 la 19:17 - Raspunde

          Si cum crezi ca o sa poată obliga cineva pe cei care nu sunt dispusi? 🙂
          Sau ce o sa le poată face?
          Pana si ucrainenii (care nu prea au treaba cu legile UE) nu au ce sa le facă celor care nu vor, maxim dosare penale, si atat.
          Cu forța nu pot obliga pe nimeni, dacă ar face, nu este deloc exclus sa se întoarcă impotriva lor.

          • Alina M 20 februarie 2015 la 20:04 -

            Nu știu cum îi poate obliga și nici nu vom afla vreodată. Rușii nu-s atât de proști încât să ne atace deschis pentru ca noi să ne apărăm cu soldații aflați în contract, rezerviștii, voluntarii și apoi cu voluntari aduși cu arcanul.
            Războiul e informatic și de propagandă, iar dacă atacă și cu arme clasice o s-o facă cu omuleți verzi, caz în care iar nu se va ajunge până la încorporarea până la ultimii oameni neînrolați, adică cei care s-au fofilat.
            De-aia nu înțeleg ce e cu toată tevatura asta, actualizarea evidențelor se face în fiecare an, s-a făcut și anul trecut și tot așa. Singura chestie deosebită e că s-a actualizat modelul de formular medical și mă gândesc că pe cel vechi nu-l schimba nimeni dacă era în ton cu vremurile, așa că foarte bine că nu mai folosim modele de la 1900 toamna (cum se întâmplă la înscrierea la facultate, spre exemplu).
            Mi se par ridicole toate nuanțele folosite pentru a refuza o obligație atunci când șansele de a fi chemat la oaste sunt zero. Ca să nu mai zic că nu știu cine s-ar simți în siguranță știind că e “apărat” de unii care nu mai știu cum să explice că le e frică. Și mie mi-e frică, dar am decența să recunosc cu subiect și predicat, nu trebuie să mă ascund după corupție și după faptul că țara n-a făcut nimic pentru mine și probabil nici nu va face.
            Nu știu bărbații civili cum s-ar descurca în cazul unui război nedeclarat, ca în Crimeea sau estul Ucrainei, dar știu că femeile ar fi cu siguranță abuzate, torturate, folosite ca scut uman și ucise.
            De aceea recomand femeilor ca în caz de omuleți verzi să-și ducă la adăpost copiii și bătrânii și să se apere singure.
            Cel mai în siguranță ești când te aperi singur și nu aștepți “voluntarii”. Știam asta de mai demult, dar dacă aveam vreo urmă de îndoială aceasta s-a risipit citind comentariile pline de curaj de pe net zilele astea.
            Concluzia: nu se va ajunge la încorporare forțată, deci nu mai tremurați atâta.

          • Xtall 20 februarie 2015 la 22:09 -

            Noi trăim permanent cu situația de a muri, inclusiv cea de a muri voit, voluntar.
            Părintii de exemplu, sunt pregătiți oricând sa-si dea viata pentru copii, dacă lucrul asta ii poate salva, fără nici o teama.
            Refuzul de ați pune viata la bataie nu e tremurat de frica, el apare doar în situațiile în care nu exista o motivație, sun cazurile în care se moare ca prostul.
            Din cauza asta, nici nu au cum sa fie multi de ăștia, sa moara ca prostii mai ies doar mercenarii , si nici măcar atât, ei sunt motivați de bani.
            Ideea este ca e nevoie de argumente foarte puternice pentru a ieși benevol, dispus sa mori.
            Iar discuția era tocmai despre acele motive, idealuri, sa ieși pentru ele, dispus sa-ti dai viata.
            Fiind vorba de noi, excludem banii, rămânem doar cu sentimentele, valorile, legături afective ca motive 😛
            Daca găsești ceva motive legate de țară, poți sa le enumeri la categoria – “pentru asta” se justifica sa mori.
            Sunt curios care sunt alea, eu n-am găsit nici un motiv legat de țară pentru care sa-mi pun pielea în bat, sa se justifice, sa merite sa mor pentru acel motiv.
            Iar asta e o problema, nu pentru noi ca indivizi. Noi “ne descurcam”
            Lipsa motivelor înseamnă dispariția legăturilor intre noi si țară, care ne motiva sa sărim când era cazul.
            Si nu noi suntem cei vinovați de dispariția asta.
            Tara nu ne mai motivează sa sarim

          • Alina M 22 februarie 2015 la 12:26 -

            Nu cunosc motive pentru care ar trebui să apărăm țara în sensul de loc, pământ, ci doar motive pentru care ar trebui să apărăm oamenii.

          • Xtall 22 februarie 2015 la 13:13 -

            Ba se cunosc destul de bine.
            Sa tragem cu ochiul la americani, canadieni, si la ce ii mana pe ei sa fie solidari.
            Pământul sau oamenii nu contează atât timp cât nu exista VALORI care trebuiesc aparate (democrație, justiție, etc.).
            Tara prin asta se reprezinta in fata populatiei, iar pentru pentru valorile respective merita sa mori.
            Oricine ar accepta fara nici o discute riscul de a muri pentru apărarea valorilor de genul, fiindca ele reprezinta garanția si viitorul in care vor trai urmașii, e moștenirea celor care se duc sa le apere
            Ceea ce la noi nu exista

  5. Atti 19 februarie 2015 la 11:26 - Raspunde

    Na, faina dilema.

    As lupta pentru Romania? Probabil ca nu. Nu am pretins tarii sa imi dea ceva, doar sa nu ma saboteze intentionat. Ei bine, dupa ultima vizita la taxe si impozite, unde am platit platit platit, fara sa primesc nimic, ii doresc Romaniei ca entitate, succes in fata rusilor.

    Pentru ce as lupta? Pentru mine, pentru familia mea, prietenii mei. Orasul meu.

    Mai oameni buni, mai mult reflex de aparare am pentru porcii mei de guinea, pentru cei doi arici, pentru testoasa de 30+ ani, decat pentru entitatea numită Romania. Dacă cineva ar amenința ce imi e drag mie, aș trage fără ezitare. dar dacă rușii vor să defileze în fața Guvernului? Staaaaați, vin și eu, popcorn aveți?

    De fapt Xtall are dreptate. Nu poti sa iti bagi piciorul in populatie timp de X+1 decenii, ca dupa aia sa le ceri exact ce? Să moară pentru cine? Pentru ce? Hai ca nu mai suntem in 1900 sa tina figura cu patriotismul retard.

  6. Mihai Papuc 19 februarie 2015 la 15:03 - Raspunde

    O dilemă complet stupidă – pentru ce să mergi la oaste dacă n-ai cu ce lupta? Că nu mai suntem pe vremea lui Ștefan Vodă, când venea lumea la oastea cea mare cu toporul / ghioaga / coasa din bătătură. Ori acum nici măcar armata activă nu are cu ce lupta – tehnica este învechită moral și fizic, iar bugetul anual nu ajunge nici măcar pentru o mentenanță adecvată, ce să mai vorbim de achiziții.

    Vreți să fiți apărați împotriva rușilor? Legați-vă cu lanțuri de caloriferul premierului să mărească bugetul la apărare, să salveze și dezvolte industria de apărare locală și să limiteze naibii furtul din puținii bani care se mai alocă în acest domeniu. Asta este singura șansă de a-ți apăra familia – că visul cu bărbatul instruit care oprește cu pușca din dotare măcar un pluton, ca să nu vorbim de o companie sau un batalion de ruși este bun doar pentru un scenariu de film fără legătură cu realitatea.

Dă-i un răspuns lui Xtall Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.