După părerea mea, în condițiile reducerii bugetului Uniunii cu treizeci de miliarde de euro, situație pentru care a fost nevoie de negocieri dure, în contextul în care din 30 de miliarde pentru perioada 2007 – 2013, noi am cheltuit puțin peste șapte miliarde (deci 22%), mi se pare aberant să luptăm să primim patru zeci de miliarde de euro, cu zece miliarde mai mult decât acum, din care să cheltuim zece miliarde, și să blocăm restul de trei zeci de miliarde de euro din execuția bugetară a Uniunii, pentru că noi oricum nu-i vom folosi.

Mie mi se pare că ar fi trebuit să spunem altfel:

Inundație, solidaritate, abuz…

– Dragi parteneri europeni, noi oricum nu putem absorbi atâtea fonduri, atât de repede. Suntem de acord cu o reducere de 50% a bugetului alocat, pentru că – oricum – noi nu vom simți absolut niciun efect negativ prin măsura aceasta.

Doar într-o asemenea manieră politicienii și negociatorii români ar fi arătat că nu sunt populiști, ci euro-responsabili. Ceea ce, dealtfel, nici n-a fost cazul. Că am cerut mai mult, oamenii ne-au dat, de bună credință, iar noi vom da cu bâta în baltă. Și va veni ea ziua aia când ne vor bate obrazul:

– Când ne-a fost nouă cel mai greu, voi ați cerut, n-ați făcut și, deci, ne-ați cam f*tut…

Și, ia ghiciți, cine va plăti atunci?

În fine, încă o dată, cred eu, am demonstrat ce popor măreț suntem: imbecil, ingrat și trădător, exact ca-n alte vremuri istorice.