Vineri seara, după ce am plecat de la Apartament 1 Bar & Bistro, am zis că după trei beri este cazul să-mi fac un pustiu de bine și să merg pe jos până acasă. Adică oricum fac cam cinci minute, hai zece, până la muncă, deci dacă nu mișc un pic, nu mi-e bine. Revenind…

Era o atmosferă frumoasă, puțin trecut de miezul nopții, cu o ninsoare fină ce se oprea poetic pe umbrela neagră, iar eu coboram tacticos și vesel Calea Turzii pe care nu prea mulți vitezomani circulau cu o viteză neadaptată la condițiile de drum, dar unde păsăricile de autostradă au ieșit la produs…

N-au fost multe. De fapt, am văzut doar trei. Două mai tinerele ce negociau cu un tip de treizeci și cinci – patruzeci de ani, genul însurat, și una mai înăltuță, cărnoasă, dar fără a fi grasă, cu părul lung și lins, de un castaniu închis ce se asorta cu ochii ei căprui ce mă scrutau atent în timp ce treceam pe lângă ea.

Îmi amintesc că atunci m-am și gândit:

– Biata de tine, cum stai tu singurică aici, la produs, în loc să fii în club cu suratele tale, la prostit vagabonzi.

Dar apoi am privit-o un pic mai atent, tot discret. Era drăguțică, în sensul acela porcos, iar aspectul acesta era evidențiat și de pantalonii scurți și cizmele elegante ce lăsau să se vadă picioarele frumoase (probabil de la trotuar). Atunci  m-a zburlit frigul, instantaneu, și tot atunci am înțeles și ce era cu privirea ei.

În era atât de frig, încât s-ar fi mulțumit și cu ceva cald în gură.