Se scumpesc țigările! Așa, și?

Am citit mai multe articole recent pe chestia asta: viciile și prețurile viciilor. De departe, cel mai lucid este nea Ovidiu. Însă trebuie să vin și eu cu o serie de precizări.

Da, este nașpa că se scumpesc țigările. Știu asta pentru că în cei zece ani în care am fumat am prins tot felul de scumpiri. Și, no, aveam veniturile mici sau, oricum, nu creșteau cu viteza cu care se scumpeau țigările. Asta unu la mână.

Apoi, să poți să fumezi nu este un drept garantat direct de constituție (ci se află sub oblăduirea drepturilor care garantează libertatea), cum nu este garantat nici dreptul la băutură ieftină sau la mâncare sănătoasă.

Din acest punct de vedere, mi se pare incorect să acuzi guvernul că scumpește țigările pentru că nu știe decât să strângă bani din taxe sau să acuzi guvernul că scumpește țigările când toate celelalte sunt deja scumpe. Pentru că nu este obligatoriu să fumezi sau să bei sau să mănânci sănătos, ci este o alegere pe care o faci mai mult sau mai puțin conștient, mai mult sau mai puțin voit.

Asta cu atât mai mult cu cât statul are și programe gratuite prin care să ajute populația să se lase de fumat, de exemplu. Ceea că mă aduce la punctul meu de vedere: nu este principial corect să acuzi statul că are voință și acționează acolo unde indivizii nu au voință.

O fi asta “democrația originală” a lui Iliescu, nu zic nu, dar nu este OK. Bazele de calcul la accizele produselor “viciate” nu țin cont numai de venituri ci și de dinamica populației (care fumează în continuare), respectiv de politica guvernului (de a reduce semnificativ numărul de fumători). Plus că banii ăia intră la bugetul sănătății. În fond, dacă nu-ți convine să arunci cu banii, poți oricând să te lași. Nu? Îmi scapă mie ceva? Voi ce părere aveți? Ar trebui lăsate viciile la liber?

P.S. A nu se înțelege că am ceva cu fumătorii! Doamne ferește, sunt fost fumător. La fel, nu am nimic cu oamenii care sunt împotriva acestei măsuri, aș fi ipocrit să am! Nu, ca de obicei, aici vorbim despre principiul în sine: este OK să-l acuzi pe cineva, oricine, pentru ceva care te afectează pentru că decizi să te afecteze? Ca și alt exemplu, foarte puternic sunt taxate și jocurile de noroc. E fix același principiu la mijloc.

16 Comentarii

  1. Toni 11 aprilie 2011 la 09:53 - Raspunde

    De când m-am lăsat de fumat, mai exact de acum 5 ani, 1 lună şi 16 zile =)) am început să mă gândesc serios la aerul pe care îl respir. Nici eu nu am nimic cu fumătorii, pentru că am fost şi eu în situaţia lor odată şi îi înţeleg. Cred că doar unilateral e vorba de liberul arbitru, pentru că în final, cei afectaţi prin asta nu au de ales. Până la urmă, alegerea stă în mâna viciuitorului. El şi numai el poate să pună capăt suferinţei lui (în anii în care am fost fumător am realizat că într-adevăr fumatul e o suferinţă) şi a celor din jurul său. Din punctul meu de vedere, dacă Doamne-fereşte faptul că am fost fumător o să aibă vreodată urmări asupra sănătăţii mele, e în regulă, pentru că mi-am făcut-o cu mâna mea. La polul opus, să fii nefumător iar acţiunile celor din jur să îţi afecteze sănătatea, nu e tocmai corect. Aşa că, dragii mei, fumatul ne afectează pe toţi. Şi dacă nu ne putem gândi la mediul în care trăim şi la cei din jurul nostru, măcar să ne gândim la sănătatea noastră, pentru că fumatul e ca o armă. E ca şi cum ţi-ai cumpăra un pistol cu un revolver plin, primele gloanţe le tragi în jur, e posibil să ratezi, dar ultimul întotdeauna va ajunge în capul tău. Chiar merită să plăteşti pentru ceva ce îţi face rău? Deci, părerea mea e NU, viciile nu ar trebui lăsate la liber.
    P.S. Cel mai important lucru câştigat după ce m-am lăsat de fumat a fost independenţa. A fost prima dată când m-am simţit într-adevăr liber!

    • Robin Molnar 11 aprilie 2011 la 19:30 - Raspunde

      De când m-am lăsat de fumat am mai multă energie.

      • joita lucian 11 aprilie 2011 la 20:13 - Raspunde

        Sunteti de admirat ca v-ati lasat …..va pareciez…ambitia am un prieten bn de care ma tin de ceva vreme…si nu reusesc sa-l fac sa le lase!

        • Robin Molnar 11 aprilie 2011 la 20:29 - Raspunde

          După ce m-am lăsat eu, s-a lăsat și tata.

          • Toni 11 aprilie 2011 la 20:45 -

            Îţi trebuie multă influenţă ca să determini o persoană mai în vârstă să îţi urmeze un exemplu. Dacă l-ai convins şi pe tatăl tău, atunci să te convingi pe tine însuţi a fost floare la ureche!

          • Robin Molnar 11 aprilie 2011 la 21:58 -

            N-a fost ușor, să știi. Dar am avut sprijin. 😀

  2. joita lucian 12 aprilie 2011 la 16:39 - Raspunde

    Probabil a aavut un exemplu pe masura!:)

    • Robin Molnar 12 aprilie 2011 la 21:17 - Raspunde

      Tata a tot zis că dacă mă las eu, se lasă și el, doar eu fumam un pachet și ceva de țigări lungi. Pe zi. Nu i-a venit să creadă când a văzut că stăteam în casă și nu fumam. =)) Și, no, n-a avut de ales, a promis.

      • joita lucian 12 aprilie 2011 la 21:23 - Raspunde

        Si cum te tragi dintr-un om de cuvant hop…minunea!

        • Robin Molnar 12 aprilie 2011 la 21:28 - Raspunde

          Nu e nicio minune: așchia nu sare departe de trunchi, eu fiind așchia. 😀

          • joita lucian 12 aprilie 2011 la 21:30 -

            La cat de bine crescut esti eu cred ca deja esti trunchiul:))

          • Robin Molnar 12 aprilie 2011 la 21:32 -

            Voi fi, când îmi va veni rândul, trunchi. Dar mai am. 😀

          • joita lucian 12 aprilie 2011 la 21:34 -

            Si eu mai am ceva…desi sincer …cam asta cred ca m-ar linisti!

          • Robin Molnar 12 aprilie 2011 la 21:45 -

            😀 Ideea este că trebuie să te liniștești înainte, ca șocul schimbării să nu fie prea mare.

          • joita lucian 12 aprilie 2011 la 21:51 -

            Sincer asta cred acum daca as fi tatic…cred ca as deveni mult mia agitat..de cat sunt! si crede-ma ca nu prea am stare!

          • Robin Molnar 12 aprilie 2011 la 22:00 -

            Da, da, s-o crezi tu. Un copil scoate energia din tine ca un vampir. Poate mai rău. =))

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.