Mi-e tot mai greu să nu remarc o anume segregare politică și ideologică a lumii așa-zis democratice. Pe de-o parte avem SUA, cu al său Wall Street care conduce în mod netransparent țara și cu diverse inițiative legale prin care să se instaureze bâtele în cap și variate elemente de cenzură a internetului, precum Marele Zid informatic chinezesc.

Pe de o altă parte avem Uniunea Europeană în care tendința este inversă, și anume se mizează pe mai ample acțiuni de implicare a cetățeanului în luarea deciziilor de la toate nivelele (cred că numai anul acesta am participat la vreo cinci dintre ele), avem Parlamentul European care luptă împotriva cenzurii și a politicilor incorecte față de cetățeni…

Pe de-o parte avem o semi-democrație în care elitele financiare conduc, deci o plutocrație sau coropratocrație, pe de o altă parte avem o democrație în care elitele politice conduc, nu neapărat pentru interesul națiunii ci al alegătorilor…

Oricum, uitându-mă la politicienii europeni, mie îmi pare mai de grabă că suntem conduși de niște oi pașnice, în timp ce politicienii americani sunt ca niște lupi, însă nu cred că putem conchide că puterea unei națiuni stă în politicienii pe care îi are. Sau putem?

De aceea, nu pot decât să mă întreb: cine are dreptate? Noi, sau ei? Și care vor fi efectele, pe termen lung, al segregării ideologice al lumii democratice?

Offtopic: în România au început să apară semne de guvernare a judecătorilor (faza cu salariile câștigare în instanță), guvernare care se cheamă kritarhie și care a fost practicată în Israelul antic. De asemenea, și judecata țigănească este tot o formă de kritarhie. Oare n-ar trebui să luăm măsuri, înainte să ne întoarcem în Antichitate?