S-ar putea să scriu niște aberații – sincere, dar aberații – însă mie mi se pare că intelectualii diferă, din punct de vedere sexual/ pasional, de oamenii cu o pregătire mai puțin exclusivistă.

Sigur, este o onoare și o plăcere – cred – să fii intelectual, dar – din punctul meu de vedere – mie așa mi se pare, că intelectualii au o sexualitate mai puțin accentuată decât restul.

Cu alte cuvinte, și aici vorbesc din experiența proprie, mie mi se pare că intelectualii sunt singurele ființe umane capabile să fie inactive sexual pentru perioade îndelungate de timp.

Desigur, multă vreme am învățat la biologie că sexualitatea umană este relativ puțin diversă ca gen: heterosexuali și homosexuali, doar recent anumite cercetări recente reliefând faptul că pe lângă bărbați și femei mai avem un gen sexual, și anume genul zero.

În mod evident, sexul sau genul zero, neutru sau inactiv – ori cum altfel doriți să-i spuneți – nu este permanent și este rezultatul alegerii de a nu te mulțumi cu nimeni din anturaj, și de a prefera să stai pe tușă, de multe ori ca efect de inducție într-o situație socială defavorabilă uman, nu material.

Desigur, societatea ne învață că așa ceva nu este natural, pentru că nu duce la procreație, deși evidențele sunt mai mult decât concludente.

Mie mi se pare logic că orice om care decide să-și folosească la maxim rațiunea, decide să-și folosească mai puțin din instincte, inclusiv din instinctele sexuale, ceea ce duce la un libido mai scăzut și, poate, la un număr mai mic de urmași.

Firește că motivele pentru care intelectualii au mai puțini urmași nu țin doar de nivelul libidoului, ci și de alți factori, printre care și – posibil – o mai bună igienă sexuală, sau o cunoaștere a metodelor contraceptive, dar nu acesta este scopul articolului, ci dezbaterea privind lupta dintre rațiune și instinct în cadrul indivizilor evoluați ai speciei și consecințele acestei lupte asupra sexualității lor.

Nu știu să spun dacă „deviațiile” sexuale sunt mai întâlnite la oamenii mai raționali, nu am văzut niciun studiu în care să se suprapună cele două curbe ale lui Gauss, prima reprezentând nivelul de inteligență, iar a doua reprezentând incidența deviațiilor sexuale aferente grupului cu IQ-ul specificat.

Astfel, chestiunea mă preocupă din prisma unui om care are în anturaj, și-n experiența proprie – episoade de genul nul. Nu neutru, că nu vorbim despre bisexualitate, ci zero, pentru că vorbim despre abstinență totală.

Ah, și să nu credeți că mă refer doar la oamenii singuri. Știu oameni însurați, cu copii mici, care n-au cum și n-au unde, așa că mecanismele defensive cu care sunt dotați intelectual au inhibat atât de puternic funcțiile sexuale, încât căsniciile lor se bazează mai mult pe dragoste și respect decât, evident, pe amor. Deși vorbim de vârste active sexual.

Și, dacă nu e evident, nici la onanie nu mă refer, întrucât nivelul sexual zero la asta se referă, oricât ar părea de incredibil. Practic, dacă instinctul sexual este oprimat de intelect, în mod evident nici stimulii sexuali nu mai acționează și nu mai sunt percepuți la fel.

Iar concluzia ar fi că nu, nu mai avem doar bărbați și femei, ci și indivizi inactivi din punct de vedere sexual, la fel de „normali”, iar câteva dintre simptome sunt:

1. Actul sexual este și o experiență rațională, nu doar pasională. Sau este preponderent o experiență intelectuală.
2. Abstinența prelungită este percepută ca normalitate, iar lipsa abstinenței este percepută ca excepție.
3. Te-ai despărțit cel puțin o dată de cineva pentru că ai preferat abstinența în locul nervilor/ stresului, cu riscul de a rămâne singur(ă) pentru perioade prelungite de timp.

Ar mai fi, dar nu mi le mai amintesc. Poate altcineva?

P.S. Nici nu generalizez, să nu se înțeleagă că intelectualii nu se reproduc decât prin fotosinteză sau să nu înțeleagă trendinezii că cel mai sexy e să nu faci sex. Deși…

P.P.S. Să vedeți sincronizare cu Fredo și Pidjin.