Motto: Exact aceiaşi inşi care ne-au făcut şi ne fac,
neobosiţi, portretul horror de mai sus sunt acum
foarte supăraţi că unii dintre noi nu ne-am dus la
Salonul Cărţii de la Paris ca să reprezentăm patria.
Dumneavoastră înţelegeţi? E ca şi cum îl faci pe unul
cocoşat, după care îl cerţi că nu participă la
parada modei.

(Andrei Pleșu)

Mie mi se pare o chestiune elementară și extrem de simplă, neînțelegând ce este de neînțeles pentru atâția oameni. Și o să vin cu exemplu: pentru că am un blog îngrijit, am fost invitat la tot felul de chindii. Desigur, pe unele le-am refuzat, pe motiv că au fost organizate sau au avut ca invitați diverși spammeri jegoși.

Cum ar veni, se punea problema să-mi asociez munca cinstită și identitatea cu diverși spammeri necinstiți și/ sau cvasi-necunoscuți. De ce aș fi făcut asta? Exact, nu pot să-mi bat joc de mine și să asociez identitar cu diverse cotarle care bântuie prin online. Or, în lumea publicistică este exact la fel: de ce s-ar fi asociat Patapievici cu caloriferul rece al domnului Marga? Ca să ce?

Astfel, nu pot decât să speculez că oamenii de condiție intelectuală sau culturală modestă nu înțeleg acest aspect de finețe al existenței: un om cinstit, niciodată, de bună voie, nu se va asocia cu un impostor. În special, un elitist are conștiința propriei valori, respectiv are conștiința propriei imagini pe care principiul ne-mânjirii cu rahat îl împiedică să se asocieze cu indivizi de o condiție culturală sau etică dubitabilă.

M-aș fi așteptat ca toată lumea să înțeleagă că un om meritos nu se va apleca niciodată pentru un os aruncat pe jos de factorul politic. Or, invitația prin ICR, întocmai aceasta a fost: un os aruncat pe jos pentru intelectualii sadea, și un oscior de ros pentru lătrăii intelectuali ai partidului, probabil toți cei care și-au făcut studiile pe bune, din toată alianța.

Dacă s-ar fi dus la Paris, Marga s-ar fi lăudat cu un succes al „noului ICR” prezentându-l ca pe un parteneriat cultural strategic concretizat prin prezența alor noștri la târgul de carte, ceea ce nu era deloc cazul.

Mai mult, cărturarii noștri i-au comunicat din timp ICR-ului faptul că nu se vor duce la Paris sub umbrela lui, iar ICR-ul n-a comunicat părții franceze faptul că iluștrii noștri scriitori nu vor veni, după ce au fost porcăiți neîncetat de când proletcultiștii ăștia fățarnici au preluat conducerea politică a unei instituții de cultură prin care încearcă să-și impună incultura pe post de cultură veridică. Desigur, proștii vor pune râtul, scopul va fi atins.

Revenind, cum ICR-ul nu i-a comunicat părții franceze lipsa elitelor noastre de la Salon, Franța – pe bună dreptate – s-a cam supărat, căci a investit niște bani pentru organizarea acestui salon, cu atât mai mult cu cât România era invitata de omoare din acest an, o victorie a culturii românești în lume. Pe de altă parte, o prezență acolo a marilor noștri creatori de cultură ar fi fost o înfrângere pentru noi, pentru viitoarele generații creatoare, prin asocierea ce s-ar fi făcut între niște privighetori și niște broaște râioase.

Desigur, unii – dacă s-ar fi aflat în aceeași situație – s-ar fi dus. În fond, ce rău s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi prostituat și ei măcar o dată?