În UK, Lidl ne-a scos din foame, că irlandezii și compatrioții lor mănâncă numai pașcheturi oribile, pe care nu le mai vrei, după două săptămâni de dietă dubios-nordică. La Lidl, de exemplu, aveau cârnați ungurești cu paprika și salam nemțesc învelit în piper (evident, după primele felii, beleam piperul de pe salamul uscat și-l mâncam așa).

Mai aveau și jamboane de porc, la cinci lire kilogramul, cumva cilindrice, extraordinar de bune și incredibil de ieftine. Ba, chiar, într-o duminică am prins o oferă de tipul unul cu unul gratis. La zece lire, cum ar veni, ne-am făcut cu patru kilograme de jambon cu o lună până la expirare.

Delicios.

Și nu erau doar români pe acolo, nu. Toate națiile non-locale acolo mergeau să se aprovizioneze, că acolo găseai câte puțin din fiecare popor, ceea ce era minunat, că pe noi nu ne coafau cremvurștii gri, făcuți din cine știe ce, de la Tesco, și nici salamurile oribile și scumpe ale localnicilor. Nu, pe noi ne coafau mâncărurile nemțești, ungurești sau poloneze, că seamănă cu ce mâncăm în Ardeal, și pe nemți la fel și la fel și pe polonezi.

Ajunsesem chiar să ne cunoaștem, cumva, după nație, că ne întâlneam duminica în Lidl și ne zâmbeam frumos unii-altora, cu o subtilă camaraderie frățească, de venetici.

De aceea, eu am fost primul român care s-a bucurat că vine Lidl în România, că știam ce vine, întrucât în niciun magazin nu vezi scris, pe niciun produs: „pentru realizarea a 100 de grame de produs s-au utilizat 120 de grame de carne”. Plus că prețurile nu sunt mari, dacă te gândești la valoarea lor reală, în euro. Să fim serioși, salam franțuzesc cu nuci, doi euro, salam franțuzesc cu alune de pădure, trei euro, lasagna la patru euro kilogramul…

Plus, când este săptămâna nu știu care, mereu mă agăț de câte ceva, așa, ca și experiență culinară internațională, că o viață avem, o gură și o burtă!

Revenind, cei un milion de fani de pe Facebook pe care îi are Lidl înseamnă ceva. În termeni financiari, înseamnă că pierderile de 400,000 de euro de anul trecut s-au datorat dezvoltării rețelei, și nu vreunui neajuns. Și mai înseamnă ceva. Că un milion de români sunt de acord că le place ceva. Ceea ce este, iată, o mare realizare. Imensă, chiar.

Felicitări, Lidl.

P.S. Dragă Lidl, încă n-am uitat că n-am găsit cidru, deși era în ofertă.