Pfuai. Ştiţi ce mă enervează cel mai tare pe umea asta? În domeniul reclamelor, evident. Papagalii lingăi muritori de foame prin Italia care vin în România să facă şi ei un ban, la emisiuni de tip teleshopping. Bă, barosanul mucilor mei (aham), cum vii tu şi îţi baţi joc de limba mea maternă în scop comercial?

Adică Sugus. Dacă vorbea în macaroneză italiană n-aveam nicio treabă. Dar, când vii şi faci pe interesantul, aşa îmi vine să te scuip în ochi de nici nu pot să-ţi descriu. De fapt, chiar în timp ce scriu aceste rânduri îmi plouă în gură a corecţie, de numa – numa.

A, şi regizorul poate să se sinucidă. Cred că are un IQ doar cu puţin mai mare decât media IQ-ului celor ce pun botul la vrăjeala lui (40 – 45 de puncte). Haide bre, chiar nu mai aveţi nicio jenă? Chiar vă bateţi joc de tot ce e sfânt? Adică dacă spurcăm limba pentru bani nu suntem decât nişte curve. Pe parte literar – economică.