Tot cu administratoarea. De dimineaţă i-am lăsat bilet în cutia poştală. La prânz nu-l ridicase. Pe seară nu-l ridicase. Eh, mă duc io la ea. Îniţial nu a vrut să-mi deschidă uşa, dar a făcut o greşeală şi am auzit-o. Fă, pândi-te-ar foamea, de-astea faci? Păi io te caut ca papagalul din Decembrie şi tu te mai gândeşti dacă-mi deschizi?

– [Cu o faţă din aia acră, de zici că i-am stârpit bucuria zilei.]  Da?

– [Frumos, respectuos, zâmbitor, amabil.] Sărutmâna doamnă. Robin Molnar mă numesc. M-am mutat de curând şi vreau doar să vă întreb cum pot facă să-mi plătesc şi eu întreţinerea.

– [Fandosita îşi dă ochii pe spate şi se încruntă.] Păi am fost luni. [Mie îmi vine să-i iau borşul la marşat!]

– [Am crezut că mătur cu ea pe jos!] Doamnă dragă [a se observa contrastul dintre extern şi intern], mi-e teamă că un anunţ de pe azi pe azi nu este suficient de bun pentru mine.

– [Greţoasă rău. Se crede importantă băbătia. Nu ştie că am mai multă şcoală decât tot neamul ei la un loc] Scrie pe afişier. O să fie mâine.

– [Vroiam să plec cât mai repede de acolo, că altfel o pocneam. Dacă eu vorbesc frumos am pretenţia să mi se vorbească frumos.] Am înţeles. Vă mulţumesc.

Aşa presimt io că mâine o să fie chindie. Adică cum? Trebuie să stea o scară întreagă la cheremul ei? Pă ce? Ea lucrează pe gratis? Să-şi facă treaba şi să stea după curul meu, că e plătită din banii mei, nu invers. Eu am stat după ea. Şi am stat degeaba. Nu sunt rigid. Doart că nu permit să mi se vorbească într-un anume fel. Nu permit să fiu luat peste picior, mai ales de o nulă ca ea.