Una depre medicii rămași de căruță
S-au închis 63 de spitale din România. Nu pentru că așa a vrut Boc sau careva de la minister, ci pentru că suntem prea săraci ca să avem spitale de cartier, iar primarii fie n-au vrut, fie n-au putut să le susțină financiar.
Aș putea să vă dau niște detalii picante despre cum spitalele din Valea Jiului, din Petroșani, Petrila, Vulcan și Lupeni s-ar fi putut uni sub umbrela Spitalului de urgență din Petroșani și ar fi putut forma Spitalul de urgență Sfânta Varvara din Petroșani, cu puncte de lucru în celelalte localități, proiect blocat de autoritățile locale din orașele respective pentru că atunci primarii n-ar mai fi putut să-și numească șefii de servicii și așa mai departe, de unde să-și mai tragă și ei partea.
Aș putea să v-o spun pe aia cu Tiberiu Iacob Ridzi care a fost de acord să susțină financiar proiectul în cea mai mare parte, întrucât Spitalul de Urgență din Petroșani este și cel mai mare din Valea Jiului, dar ce rost ar avea, că lumea tot pe puleți de genul Rezmeriță (Lupeni) votează…
Aș putea să mă leg de multe chestii, dar prefer să mă leg de una și bună: personalul medical rămas pe drumuri. Oamenii ăia au avut o lună de zile să-și facă mutațiile cu munca, adică să ocupe locurile neocupate din ale părți. În schimb, aceștia au ales (!) să nu o facă, fiind siguri că sub presiunea sindicatelor guvernul va ceda. Au ales să nu facă nimic bazându-se pe spusele celor de la sindicat. Au ales să ignore niște ordine date de minister.
Cine e de vină?
Lasa un raspuns