Ăla mijlociu, cu negru, de respira greu…

Noapte, fulguiește, afară e un ger de nu se mai dezlipea piatră de piatră, era atât de ger încât aerul devenise lichid (bine, exagerez!), iar nicio muscă nu deranja întinderea urbană a Clujului.

Pe străzi, puținii oameni era grăbiți și zgribuliți și cel mai probabil veneau de undeva din afara orașului. Mașini erau destul de multe, spre deosebire de pietoni. La un moment dat, pe una dintre străzile principale ale orașului, în miez de noapte și un pic albit de ger, din întuneric apare un om îmbrăcat în negru în stilul lui Highlander, doar că ceva mai sportiv, om care ducea în spate un măgar.

Mă rog, nu știu ce ducea, că era noapte și viscolea și fulguia și era de departe și mergea departe, dar știu că avea ceva greu de tot în spinare, poate că era chiar Atlas și ținea bolta cerească în spate, nu știu exact. Știu doar că i-am auzit respirația grea și groasă ca de urs și înjurăturile scăpate printre dinți.

… No, ăla mijlociu, cu negru, de respira greu, eram io. Și căram un dulap în spate.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.