[…] Mereu am considerat că femeile care iau inițiativa de a încerca să mă agațe dau dovadă de o inteligență superioară înțelegând, fără a mă cunoaște prea bine, că eu nu prea mă pricep să agăț femei.
Undeva in Romania , ninsoare abundenta, zapada multa pe carosabil, trafic ingreunat…
Eram la un semafor, pregătindu-mă pentru cea mai productivă jumătate a zilei. Soarele îmi bătea cumva din față, așa că m-am trezit minunându-mă de frumusețea care se desfășura în fața ochilor.
Eram prin liceu când, la ideea unui prieten, am mers la o cabană în Parâng, la Nea Cory. Nea Cory ăsta era un tip ciudat prin bunătatea lui. Adică, no, avea o cabana mai sărăcăcioasă, dar o punea la dispoziția oricui, cu zilele, pe moca.
Hai, că până la urmă mi-au tremurat dinții în gură de frig în timp ce m-am cocoțat pe clădirea de la muncă (deh, cu liftul) să fac măcar o fotografie cu orașul. Ceața este datorată frigului.
Parcă ieri nu au fost, dar peste noapte, din cauza gerului, Clujul era plin de flori de gheață. Pe plante și flori, pe garduri, mașini și instalații, peste tot au apărut un fel de mărgeluțe formate din fulgi mici de zăpadă.
Zilele trecute erau -20oC și multe fete, studente după vârstă, purtau fustițe scurte cu egări sau ciorapi groși pe dedesubt. Poate mă înșel, dar nu cred că ciorapii ăia țin de cald. Mă rog, aici vine și curiozitatea mea:
Noapte, fulguiește, afară e un ger de nu se mai dezlipea piatră de piatră, era atât de ger încât aerul devenise lichid (bine, exagerez!), iar nicio muscă nu deranja întinderea urbană a Clujului.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
