Azi n-am scris nimic…

Nu pentru că nu am fost online, căci am fost, ci pentru că am fost reţinut cu ceea ce se discută pe Twitter legat de situaţia din Moldova. Neavând informaţii direct de la sursă, fiindcă nu merg telefoanele sau prietenul meu este reţinut, m-am mulţumit să traduc ceea ce transmiteau alţii. Măcar atât am putut face şi eu.

Poate greşesc, dar îmi dau seama de nişte chestii:

  • Lupta lor nu este doar a lor. Sau nu ar trebui să fie doar a lor. Ar trebui să fie şi a noastră! Ştiu că este spaţiu de dezbatere aici legat de: ei ce-au făcut pentru noi ?, etc. Ca să răspund din start unor astfel de întrebări permiteţi-mi să spun doar atât: întotdeauna am considerat că bunătatea unui om este dată de bunăvoinţa acestuia de a ajuta pe cineva care nu a făcut nimic pentru el. Şi dacă acel ajutat a greşit în prealabil, bunătatea este cu atât mai mare din partea celui ce oferă iertarea.
  • Lupta lor nu este doar a lor. Este lupta dintre două sisteme, unul care luptă mişeleşte şi se bazează pe decepţii şi izolare. Şi unul, parţial şi al nostru, care se bazează pe deschidere şi pe libertatea de exprimare. Este, dacă vreţi, lupta dintre UE şi CSI, la nivel de mentalităţi, desigur. Mi-e teamă, însă, că lupta este inegală. Pentru că se dă într-o ţară unde aremele principale ale democraţiei au dispărut peste noapte.

Consider că avem o datorie morală de a-i ajuta pe acei oameni, pentru care şi alături de care atâţi oameni, atâţi bunici şi părinţi şi-au dat viaţa. Nu este corect să uităm de sacrificiul lor.

Nu, nu sunt copil. Ştiu că în condiţiile actuale o eventuală unire nu este posibilă. Dar ştiu că un sistem inuman şi grotesc nu are voie să fie sprijinit ci, din contră, trebuie combătut.

Nu, nu sunt naţionalist – extremist. Sunt, însă, convins că nu putem avea pretenţia să-i ajute alţii dacă noi nu suntem dispuşi să ajutăm. Îmi cer scuze faţă de cei ce mă urmăreau pe Twitter şi care consideră că am exagerat sau ceva. Am făcut-o sperând într-o cauză nobilă. Să nu uităm, urmele comunismului şi la noi sunt încă destul de adânci şi încă dor.

5 Comentarii

  1. Mihai Todor 08 aprilie 2009 la 17:44 - Raspunde

    Sunt 4 milioane de oameni in RM. Daca nu le convine regimul de conducere, pot si singuri sa il rastoarne oricand. Totul e sa vrea cu adevarat acest lucru. Nimeni nu ii poate aresta si reduce la tacere pe toti.

    Parerea mea: Daca ne amestecam noi sau / si alte tari din UE, de ce nu s-ar amesteca si Rusia de exemplu? Cat timp ei singuri isi rezolva problemele in felul lor fara interventii externe, atunci au dreptul sa ceara ajutorul baietilor buni cand altii calca stramb.

    • Robin Molnar 08 aprilie 2009 la 18:49 - Raspunde

      :s Şi dacă ar avea vreodată nevoie nu cred că UE ar sări pentru ei. Pentru că nu vor să supere baba Rusia. :s

  2. xtall 08 aprilie 2009 la 20:17 - Raspunde

    Lor de mult trebuia sa li se pună conditii, (nu ma refer la oameni ci la afaceristi, economie, politicieni) sa fie constransi daca vor ceva, ca vezi cum iese, au tot facut prostii (ca nu-s la primele) si s-au sters in majoritate ca din senin, i-au pupat cu ajutoare toti de nu s-au vazut.
    In stilul asta i-au si sustinut.

  3. xtall 08 aprilie 2009 la 20:31 - Raspunde

    un embargo economic nu cred ca le-ar strica, si interzicerea accesului politicienilor in UE

    • Robin Molnar 09 aprilie 2009 la 08:11 - Raspunde

      :s Nu ajută. Pentru că cei vinovaţi au furat suficient încât s-o ducă în continuare bine. Doar oamenii de rând vor fi afectaţi. :s

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.