Din ciclul „Mamă, ce se întâmplă azi cu mine?”, țin să vă povestesc două faze dubioase, pe care nu le-am înțeles, dar pe care le-am pățit.

Prima dată, prin liceu, nu mai rețin cu ce ocazie, cu un prieten mergeam spre Târgu Jiu. Acolo, la un moment dat, când Defileul Jiului era mai abrupt și tot, trenul personal a oprit într-o gară. Livezeni, se numea. Numai că, să vedeți fază, m-am uitat inclusiv pe hărțile feroviare și gara Livezeni există în Petroșani, dar în Defileu nu există.

Și totuși, eu îmi amintesc clar ce surprins am fost citind denumirea gării, știind că este una și în Petroșani, simțindu-mă cu cinci secunde mai deștept decât ăia care nu știau că există și în defileu așa o gară.

Ce oi fi pățit atunci, de m-a luat așa cu vedenii, nu știu…

Mai recent, chiar anul trecut, venind cu trenul spre Petroșani, la un moment dat am văzut scris într-o gară: Hațeg. Numai că Hațegul n-are gară și știam că n-are gară și mă uitam la casa galbenă din gară cu panoul pe care scria Hațeg și nu-mi venea să cred.

E drept că era seară și întuneric și luminile erau aprinse în tren, e drept că eram în apropiere de Hațeg și se prea poate să mi se fi părut, nu știu, cert este că ori de câte ori am trecut după aceea pe acolo, și am trecut de câteva ori, nu am mai văzut să scrie Hațeg.

Poate ar trebui să mă îngrijorez?