Cică eu sunt egoist

Unii oameni nu mă înţeleg. Deloc. Şi mă oftică la maxim. Bunăoară, să zicem că eu aş face un gest frumos, cel mai frumos, de genul: "bă, decât să stau în calea ta şi să-ţi sperii peştii, mai bine las totul de la mine şi mă duc în peşteră". Ceva de genul ăsta, oricum. După care mi-aud vorbe cum că io aş fi ăla egoistul.

Adică în puii mei, eu renunţ la ceva foarte grav, foarte drag, etc, etc, etc. Moare ceva în mine când fac asta şi îmi vine să mă urc pe pereţi. Şi tot eu sunt ăla egoistul, ăla indiferentul care dă cu flit pentru că aşa vrea el, nu pentru că trebuie să o facă pentru a permite desfăşurarea normală a unui destin…

Sau, scenariu nu prea ipotetic, dacă eu plec de lângă tine tocmai pentru că te iubesc prea mult (şi suficient încât să te las să-ţi trăieşti visele şi pasiunile care, nu prea culmea, nu coincid cu mine) şi nu vreau să te simţi stingherită, ceea ce în sine este cel mai frumos compliment, iar tu umblii cu vorba cum că io-s egoist şi nu mai vrea să ne vedem, dacă faci asta, cu bucurie te anunţ că o să fii scoasă de pe lista de ignore cam prin 29 Februarie 2014, maxim 31 Iunie 2015…

Nu, nu fac spume deloc şi nici nu am 10,000 de draci şi alte alea!

2 Comentarii

  1. Anonim 17 decembrie 2009 la 10:00 - Raspunde

    👿 esti trancalau rau!

    • Robin Molnar 17 decembrie 2009 la 15:35 - Raspunde

      😆 Vezi că ai o greşeală de exprimare. Se spune fie: sunt un mare trăncălău, fie sunt tare prost. 😉

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.