Durere, dureri și iarăși durere și dureri…

Fiecare literă și fiecare simbol devenise o durere, fiecare gest devenise dureros și obositor, în condițiile în care, în seara precedentă, mă pusesem în pat străfulgerat de variate dureri ce nu mă lăsau să dorm, torturându-mă.

Mă așezasem în pat, după toaleta de rigoare, și mă foiam dintr-o parte în alta, încercând să găsesc o poziție cât mai puțin dureroasă și care să-mi mai amâne din agonie pentru încă un minut, eram obosit, eram un pic băut și eram extrem, extrem de uzat fizic căci mă dureau niște mușchi ai spatelui pe care nici nu știusem până atunci că-i am, asta pe lângă durerile tuturor mușchilor brațelor și umerilor și tălpilor…

Dar astăzi, pe seară, pur și simplu n-am reușit să mă mai joc cum trebuie pe Kinect și cred că n-am dat niciun strike (doborât toate popicele) de-a lungul unei reprize de popice, în timp ce tata a reușit un curcan (turkey, trei strikes) și un four bagger (patru strikes consecutive). Deci eram varză, mai ales după ce aseară am băgat și popice-viteză, la 201 popice doborâte într-un minut și ceva, în ritm amețitor.

Deci da, asta am făcut tot weekendul: sport cât nu cred c-am făcut în tot anul și am de gând s-o continui așa și de acum încolo, pentru că tonusul muscular mi-este bun, mă simt bine – în ciuda febrei musculare generalizate – și chiar și frate-mio mai mare, un tip masiv, aseară n-atingea pământul, de n-am mai văzut așa ceva, vă jur.

După părerea mea, acesta este cea mai bună investiție în sănătate pe care am făcut-o.

Voi ce mai faceți?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.