Eh, amu asta este…
Mergeam eu spre muncă, liniștit și vesel că mi-am luat niște magneziu efervescent, ținând în mână punga în care erau împachetate plicurile și deși afară vremea era răcoroasă bine, lumea se uita la mine zâmbind și un pic circumspect.
Și ajung la birou și văd că pe punga verde în care erau plicurile scria mare: Dulcolax… La ora de vârf. Oricum, destul de jenant. Nu știu cine s-a gândit la asta, dar s-a gândit prost.
Vorba aia: o experienţă de neuitat :))
Bine că ai aflat când ai ajuns la birou şi nu cât erai pe stradă, că atunci te simţeai şi mai naşpa.
Dacă aflam cât eram pe stradă era mai bine…
Iai, mintea mea se misca mai incet…
Pe punga, pe punga… am crezut ca ti-a dat altceva de la farmacie 🙂
😀 Oh, dar mă uit pe ce dau banii și, cu siguranță, știu pe ce pun gura.
:))
Numai de belele te tii…
Pățăsc, asta este. =))
pfff…am scris gresit adresa de mail…
Formularul de comentarii nu-ți ține minte adresa de e-mail? 🙁
ba da…dar in loc de bianca (la mail) am scris baianca (sau altcumva). Acuma merge.
Păi e simplu de reparat, dacă ești șef pe tarla. =))