Instinctul are dreptate acolo unde sunt indecis

Să zicem că eram un pic indecis dacă am fost nesimțit cu tipul ăla care împărțea cărți de rugăciuni cu scopul de a le vinde pentru a strânge bani pentru casa de copii, despre care am scris ieri.

Azi m-am întâlnit iar cu el. Am văzut că le-a făcut fix aceeași fază unor fete. Le-a întins o carte, le-a lăsat să meargă un pas cu cartea, le-a cerut banii pe ea iar cartea i-a fost returnată.

Azi l-am întrebat, după ce a încercat să îmi facă aceeași fază ca și ieri?

– De ce te faci că dai cărțile moca, după care ceri bani pe ele?

– Dar nu e adevărat! Eu cer bani din prima pe ele.

– Ce dume ai pe tine.

– La revedere. (Da, m-a expediat cu tupeu.)

No, dacă și mâine îl văd, o să-l rog să-mi arate o legitimație de la casa de copii, iar dacă e șmecher o să-l rog să vină cu mine în excursie până la Secția 2 de Poliție, că e aproape. O să mă distrez măcar văzând ce față va face când va auzi una ca asta.

În fine, după cum spuneam și în titlu, instinctul are dreptate acolo unde sunt indecis.

4 Comentarii

  1. ramicori 06 aprilie 2011 la 21:36 - Raspunde

    ma intreb daca a reusit vreodata sa fraiereasca pe cineva…

    • Robin Molnar 06 aprilie 2011 la 21:40 - Raspunde

      =)) Probabil că da, altfel nu văd de ce s-ar fi întors să multă același vad comercial.

  2. Oana 07 aprilie 2011 la 12:23 - Raspunde

    Am vazut si la mine in oras astfel de persoane care te opresc pe strada si sa le dai bani pentru copii sarmani de la casele de copii. Hai lasa-ma! Tot timpul i-am ignorat! Nu as da nimanui bani asa ca sa le vina lor in buzunar. Nu am garantia ca banii se duc acolo.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.