Se spune că noi, ăștia educații, suntem de vină că am modelat societatea într-un fel care-i exclude pe proști și că noi suntem de vină pentru Brexit, pentru Trump și pentru tot răul din lume, de parcă prostia a rezolvat vreodată vreo problemă.

Cum să fiu eu de vină că majoritatea românilor nu știu pe ce lume trăiesc? Și cum să fiu de vină pentru proastele alegeri ale altora? De ce să fiu eu de vină pentru sărăcia altora? Păi ce, îi țin eu să nu progreseze? Îi țin sclavi pe plantație și nu-i las la școală?

Mai exact, cu ce sunt eu vinovat? Că știu cum funcționează lumea? Că știu că ura naște ură și că prea multă ură duce la multă moarte? Istoria de școală generală, se presupune că o avem cu toții, cel puțin cei trecuți prin clasele 1-8.

Cu ce sunt eu de vină că oamenii nu mai știu nici măcar ceea ce au învățat în clasele 5-8? Serios, cu ce? Că nu pot să le torn minte-n cap cu pâlnia? Serios, având o cultură de clasa a patra, căci aceasta este media nivelului de cultură în România, cam cât de prosper poți să te aștepți să fii?

Ce știe lumea în general? Se vede pe Facebook:

1. Ecuații de gradul întâi, cu băutură, animale sau mâncare și toți se cred minim genii.
2. Că plantele au rădăcină, tulpină, frunze și flori. 
3. Că reproducerea se face sexuat (au uitat că se poate și altfel).
4. Că plantele se hrănesc prin fotosinteză.
5. Să facă ceva de mâncare.
6. La istorie: că turcii sunt răi, că rușii sunt răi, că ungurii sunt răi, că nemții sunt răi. De ce? Naiba știe, c-am uitat.

Nu, serios, ce vină am eu că oamenii sunt ignoranți? Într-un secol al informației larg disponibile, ignoranța este o alegere. Și-atunci dacă fiecare decide pentru el, de ce aș fi eu vinovat pentru deciziile altora?

Nu, chiar nu văd de ce m-aș simți eu vinovat pentru lenea lor intelectuală, că nu le țin eu televizoarele blocate pe Capatos, România TV, Antena 1 sau MyneleTV, nu sunt eu de vină că, având cărți acasă, nici nu le deschid.

De aceea, nu sunt dispus să accept nicio vină, niciun reproș venit de la cineva, oricine, care muncește mai puțin ca mine, și nu mă refer la muncă doar în sensul sindicalist, noi muncim, nu gândim, ci la efortul de a te ridica deasupra condiției umane în care te găsești, investind în tine atât timp, cât și bani.

Nu sunt de vină că oamenii votează aceiași imbecili, dar se așteaptă la rezultate diferite, nu sunt de vină că oamenii nu vor să iasă din zona de confort emoțional pentru a-și crește confortul financiar. Nu sunt eu de vină că le este lene sau că se mulțumesc cu puțin.

Ești sărac și prost din vina mea? Nu, mulțumesc!

Și nu sunt singurul.