Note de călătorie – 28 Noiembrie 2016

Călătoriile întotdeauna mă îngrijorează puțin, dar nu este teama de necunoscut, aș spune, cât este teama de nefamiliar. Apoi, eu mă bâțâi, grav. Leagă-mă și o să mor. Ține-mă pe scaun două ore, o să mă vezi cum dau din picioare ca mistrețul.

Dar nu pot să mă plâng. Practicate corect, călătoriile te fac neprost. Nu neapărat deștept, dar un pic mai informat, cu experiențe de prima mână, adică cele care contează cel mai mult.

Cumva, acesta este și motivul pentru care uneori țin note de călătorie.

[…]

La o adică, aș putea spune și eu, cum mulți neinspirați își trec în CV, că-mi plac călătoriile. Dar aș minți, întrucât mie îmi place să călătoresc doar în perioada aceea a zilei în care nu mi-ar plăcea, mai mult, să dorm.

Dar nu este doar asta, ci și disconfortul alergăturii între stații și terminale, precum într-o cursă la care trebuie să obții timpi buni! Sunt convins că apogeul transporturilor aeriene va fi atins în acest secol și că nu va mai avea cum să crească, tocmai din cauza disconfortului creat, când oamenii se vor fi plictisit de alergare și vor vrea altceva.

Atunci, și doar atunci, se vor găsi soluții ca să nu mai alergăm ca bezmeticii prin aeroport, să nu ne mai descălțăm și să nu ne mai punem lucrurile în cutii, spre a fi scanate.

[…]

Privesc pe geam, avionul se ridică amețitor, c-o sprinteneală sport cumva atipică unei mașinării atât de mari, și văd fulgii mari cum trec prin fața geamului, intrând în motor, pulverizându-se din cauza reacției de ardere accelerată a kerosenului în motorul cu ardere internă. Ne-am întâlnit pentru o secundă, au dispărut, universul nu stă pe loc, deci mergem mai departe, nepăsători.

[…]

De aici, de sus, din cerul liber al Europei, Napoleon și Hitler și alți mari cuceritori sunt niște nori ai istoriei, purtați de vântul conjuncturii, sau poate al ambițiilor, dar niciodată atât de liberi precum suntem noi acum, iar dacă această libertate de mișcare nu te frapează, înseamnă că nu ai înțeles istoria!

Nu Napoleon a cucerit Europa, ci noi am cucerit timpul, luptând împotriva celor care vor să ne dezbine.

Desigur, Europa are problemele ei, dar caută soluții în direcția cea mai bună, având înțelepciunea că acestea nu vin și nu pot veni din trecut, pentru că soluțiile trecutului au putut rezolva, parțial măcar, problemele trecutului, însă doar atât. Prezentul are alte nevoi, iar viitorul va avea, cu certitudine, altele.

Să poți zbura nestingherit pe cerul Europei este o realizare de seamă, să poți călătorii nestingherit de-a lungul și de-a latul unui continent este triumful omului asupra istoriei. Nu sunt naiv, știu că un asemenea progres nu este etern, pentru că evoluția civilizației umane nu este liniară, dar știu că standardele după care ne judecăm drepturile sunt foarte, foarte sus.

În concluzie, Uniunea Europeană produce prosperitate mai întâi și prin aceea că aduce pace., pacea produce prosperitate, iar prosperitatea este o nevoie universală.

Poate că nu întotdeauna se vede, dar noi, în Europa, suntem bine, feriți de război, abuzuri, moarte, nedreptate. Da, desigur că mai avem mult până departe, dar deja suntem departe și avem nevoie să mergem și mai departe.

Timpul le rezolvă pe toate, dar le mai și strică

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.