Călătoriile întotdeauna mă îngrijorează puțin, dar nu este teama de necunoscut, aș spune, cât este teama de nefamiliar. Apoi, eu mă bâțâi, grav. Leagă-mă și o să mor. Ține-mă pe scaun două ore, o să mă vezi cum dau din picioare ca mistrețul. Dar nu pot să mă plâng
De fiecare dată când plec din Petroșani, o parte din mine, ca o dâră, rămâne în urmă, iar eu trebuie să fac un efort conștient și voit de a nu deveni melodramatic.
Am încercat, chiar zilele trecute, să-i explic unui om faptul că modestia este un rahat cu ochi. Sigur, de multe ori este binevenită, dar nu tot timpul, la fel cum nu tot timpul o cană de apă este binevenită (de exemplu când te îneci?).
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
