În Decembrie, când am venit spre casă, am uitat ușa de la balcon larg deschisă, fiindcă aerisisem. Și erau doar -18^oC. Amu, ca orice bărzăune, am comis-o din nou. Destul de grav și de data aceasta.

M-am trezit dis de dimineață, când și cocoșii se întorceau, în somn, de pe o parte pe alta, m-am pus să aerisesc țigara pe care o fumam în timp ce-mi beam cafeaua și scriam pe blog. Spăl vasele, dau cu mopul, las casa lună. Verific să fie închise robinetele, opresc muzica de la PC și apoi PC-ul. Și-l scot din priză.

Mă rog, așa mi s-a părut mie. Cam cu vreo 20 de kilometri înainte de Petroșani m-a lovit. N-am scos PC-ul din priză, ci frigiderul. Drept este că am făcut curat în el, aruncând la gunoieri toată mâncarea pe care nu mai intenționam să o mănânc. Eh, dar în compartimentul congelator aveam așa fripturi fragede de pui…

Nu-mi dau seama cât de bărzăune pot să fiu! L-am sunat pe proprietar, i-am urat toate cele trebuincioase de Paște și l-am rugat să mă ajute cu fripturile alea. Asta este, dacă or scăpat e bine, dacă nu, iarăși e bine. Îmi iau altele. Dar no, indiferent de ceea ce spun, tot tăune – bărzăune rămân.