Să-l iubești pe Dumnezeu…

Că dacă nu-L iubești și nu crezi în El, te ia mama dracu:

11 mai: “Hm, interesant, eu de câteva săptămâni am descoperit două cruci pictate cu ulei pe perete, deasupra patului meu. Maică-mea tot aduce un preot să facă sfeştanie în casă la intervale de aprox. 2-3 luni, şi probabil de-acolo provin şi alea. Dar chiar nu se pot abţine să-mi mâzgălească pereţii cu ulei de gătit, după ce că ştiu că-s atee?! ”

20 mai: “Btw, tocmai am descoperit o a treia cruce. Lângă măsuţa de toaletă. Poate o fi vrut popa să-mi sfinţească cosmeticele devil (actually it’s more like a big pile of random shit, with very few cosmetics in there) ”

11 august: “Update: am mai găsit încă 2, de-o parte şi de alta a ferestrei. 5 cruci în total până acum. Chiar nu se pot abţine?!?”

4 octombrie: “halp guise. Azi când am venit de la liceu, am văzut o icoană spânzurată în camera mea, asta după ce, cu un an în urmă, am crezut că am lămurit problema icoanelor în spaţiul meu personal. Când i-am înapoiat-o maică-mii, a zis că ori las icoana în camera mea, ori nu mai are ce discuta cu mine… Fighting ensued. wat do”

“Nu am ce să îi spun, nu vrea să mai audă nimic din ce zic. Mi-a zis că e convinsă că sunt posedată. A apucat-o tocmai acum grija pentru sufletul meu care nu există, cel mai probabil în urma rugăminţii de a îmi semna cerere de retragere de la ora de religie. M-ar fi tentat să arunc icoana pe fereastră, dar s-ar fi lăsat cu violenţă fizică dacă aş fi făcut aşa ceva (zău, viaţa mea ar fi valorat exact 0 pentru ea dacă aş fi îndrăznit să fac aşa ceva). Or eu nu am chef să trebuiască să mă lupt corp la corp cu maică-mea până îşi pierde cunoştinţa una din noi. No really, this is serious business.”

“Din momentul în care i-am înmânat icoana, parcă au intrat dracii în ea (pun so very intended). A ridicat mâna să mă pocnească şi a acoperit prin urlete orice încercare de protest a mea. Nu. Mă. Ascultă. Nu există şanse de dialog. Am de-a face cu cineva care a avut o reacţie emoţională extrem de puternică, disproporţionată faţă de eveniment. Plus că nu pot folosi argumente din creştinism ca să-i explic de ce poziţia ei e greşită– are ideile proprii (mă rog, împrumutate de fapt de pe la alţi habotnici) despre Dumnezeu şi despre bunătatea lui, şi se pare că sunt perfect compatibile cu tortura eternă în iad.”

De pe Facebook

Să vă povestesc că nu mi-am sfințit mașina și că ai mei ar cam vrea să o fac, în timp ce eu nu vreau?

9 Comentarii

  1. Nautilus 07 decembrie 2012 la 12:50 - Raspunde

    După 2006 e o faptă eroică să procedezi ca fata asta.

    Experienţa unei anume comune moldoveneşti spune că se poate ajunge foarte uşor la răstignit pe cruce.

    ~Nautilus

  2. RollyM 07 decembrie 2012 la 17:44 - Raspunde

    Pai si pe urma te miri de ce patasti cu ea. Deja era sa mori in ea, remember? Sincer, nu inteleg de ce esti asa inversunat impotriva lui Dumnezeu. Uite cum sta treaba la moarte:
    Daca nu crezi in Dumnezeu si El nu exista nu pierzi nimic.
    Daca nu crezi in Dumnezeu si El exista ai pierdut totul.
    Daca tu crezi ca sufletul uman este doar o suma de reactii chimice esti la fel de habotnic ca orice sectant.

    • Gheruţa 08 decembrie 2012 la 14:36 - Raspunde

      L-am întrebat eu, Robin crede în Dumnezeu şi e foarte religios, dar nu crede sau nu are încredere în preoţi şi în biserică.

    • Mihai Todor 08 decembrie 2012 la 19:50 - Raspunde

      “Daca nu crezi in Dumnezeu si El exista ai pierdut totul.” – A’dracu d-zeu’ ăsta, veșnic milostiv și îngăduitor cu toți indienii, chinezii, musulmanii, etc, da’ cu mine ce-are? Iar dacă inversăm nițel acest citat, și anume “daca crezi in Dumnezeu si El nu exista”, atunci cine-mi dă înapoi timpul meu prețios pe care l-am irosit ridicându-l în slăvi?

    • Robin Molnar 13 decembrie 2012 la 08:58 - Raspunde
  3. Nautilus 08 decembrie 2012 la 00:52 - Raspunde

    Continuarea (din sursa originală, nu Facebuci):

    “Poate că iar o să se zică că exagerez, but it’s also about winning and losing here. Casa noastră e 2/3 atee, dar dacă te-ai uita la cum arată şi la evenimentele desfăşurate aici (sfeştanii, parastase, fără carne în frigider pe durata posturilor), n-ai zice absolut deloc asta. Credinţele religioase ale mamei sunt singurele care contează, deşi de obicei şi eu, şi tata avem dreptul să refuzăm să participăm… de obicei. Taică-meu face compromisuri de dragul liniştii, dar pe mine de obicei nu mă deranjează conflictul atâta timp cât de asta e nevoie ca să îmi fac respectate drepturile şi alegerile, excepţie făcând cazurile în care rezultă într-o stare permanentă de tensiune. Să accept din ce în ce mai mult incluziunea elementului religios în viaţa mea înseamnă să pierd în continuare teren, în condiţiile în care şi aşa ateismul meu este doar tolerat.”

    După 10 octombrie 2011 nu mai există postări ale fetei.

    Dar nici la Ştirile de la ora 5 nu s-a auzit să fi fost găsită o fată după ce a băut otravă de şobolani în cafea 😀

    ~Nautilus

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.