Pe scurt, despre condiția sărăciei

Sărăcia este o circumstanță complexă care ține de foarte, foarte mulți factori. Și totuși, dacă ne uităm la exemplele de sărăcie lucie din jur, vedem că o serie de factori ies în evidență. Desigur, nu încerc o analiză exhaustivă a problemei acesteia, dar cred că putem să ne aplecăm asupra subiectului pentru câteva minute.

Să începem cu un caz revoltător de la noi:

Familia din comuna gorjeană Văgiuleşti care în această toamnă a primit cadou o casă de la europarlamentarul Gigi Becali nu mai are niciun ban din suma oferită de politician, afirmă primarul comunei, susţinând că în câteva zile cei doi au cheltuit cei 5.000 de lei primiţi.

Mediafax

E logic ce s-a întâmplat: capul familiei era prea prost și prea bețiv ca să-și facă școala de șoferi și să-și ia un Tico la 500 de euro, dar a vrut să se plimbe și el cu mașina, ca domnii mari, așa că a ales să meargă cu taxiul. Logic, atâta i-a dus capul, pe el și pe nevastă-sa. De ce? De proști, de aia. Prostia este singurul cel mai important factor în determinarea stării de sărăcie. Chiar și în condiții de calamitate economică, un om cu o inteligență medie poate să nu trăiască în sărăcie lucie. Dacă știi să bați un cui fără să-ți dai peste degete, sau să pui cărămidă lângă cărămidă, sau să dai la lopată fără să-ți rupi mâinile, deja nu mai ești într-o stare de sărăcie lucie.

Apoi, întrucâtva asemănătoare cu exemplul precedent, avem și sărăcia indusă de mentalitate. Asta se poate corecta, doar că durează. Dintre exemple, enumăr:

  1. Nu plec din văgăuna în care stau șomer ca să-mi fac un rost în altă pare, pentru că… pitong.
  2. N-am luat banii de două luni de la patron, lucrez la negru, dar eu muncesc pentru el în continuare.
  3. Părinții mei n-au reușit în viață, deci n-o să reușesc nici eu.

Aici mă refer în special la povestea cu polițistul din New York Lawrence DePrimo și omul străzii Jeffrey Hillman. Omul a ales să trăiască pe străzi, a ales să fie sărac, a ales să trăiască așa și, în ciuda tentativelor sistematice de a i se oferi ajutor, omul a ales să nu.

De ce? Păi, cred că tot de prost, din cauza mentalității sale, la fel cum tot o chestiune de mentalitate este și asta (via Zoso):

„Am oferit familiei servicii sociale in cadrul unui centru de criza, unde primeau mancare si aveau acces la dusuri pentru a se igieniza. Avand in vedere ca au refuzat categoric sa-i lase cel putin pe copii, au fost incepute demersurile legale pentru instituirea unor masuri de protectie a minorilor in regim de urgenta”

Știrile ProTV

Înțeleg că, până la urmă, un adult poate alege să trăiască în sărăcie lucie, dar nu cred că vreun om are dreptul să-și condamne copiii să trăiască așa. Da, familia este sfântă, dar dragostea familială ar trebui să fie o binecuvântare, nu o sentință.

De aceea și cred că prostia este factorul principal declanșator al sărăciei. Și, orice poate face statul ca să oprească asta, natura va fi mereu mai puternică. Sau sunt eu fatalist să cred asta?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.